În cărțile noastre de slujbă ‒ unii dintre dumneavoastră citiți din ele ‒ ați văzut că există anumite mențiuni. Când se face așa, cum se face... La un moment dat, când slujba este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că Biserica nu urmărește osteneala și îngreunarea vieții omului, ci urmărește aducerea lui într-o rânduială.

Noi, prin post, nu urmărim altceva decât să intrăm într-o rânduială. Lucrul acesta îl facem timp de o viață. Constatăm că ne apropiem de mormânt și încă n-am intrat în rânduială; și avem această dorință continuă, de a intra în rânduială.

Observați că toate instituțiile din lume au o rânduială. Orice în lumea aceasta are o rânduială. Iar Biserica are o rânduială pentru fiecare perioadă a anului și chiar pentru fiecare zi. Iată că și noi acum la Liturghie, facem o rânduială, o rânduială care are vechime.

(Preotul Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 114)