Sfântul Ioan Gură de Aur considera că preoții au nevoie de mai multă trezvie și tărie spirituală decât anahoreții. Dacă aceștia din urmă, afirmă Sfântul, liberi fiind de presiunile „orașului, ale pieții și ale oamenilor”, nu sunt încă echilibrați duhovnicește, cu cât mai multă vigoare și tărie îi este de trebuință preotului „pentru a-și smulge sufletul din toate aceste stricăciuni și pentru a-și menține frumusețea duhovnicească intactă”! De aceea, adaugă el, preoții trăitori în lume au nevoie de mai multă curăție decât monahii.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 79-80)