Pentru început, este necesar să evidenţiem faptul că viaţa noastră, ca ucenici în Hristos, poate fi adesea una dificilă, dar nu complicată. Căci „o smerită autocritică” (sau, în perspectiva Părinţilor Filocalici: osândirea de sine), o atenţie la păcatele proprii, fără a începe să judecăm pe semenul nostru, participarea la dumnezeieştile slujbe, rugăciunea, mărturisirea deasă şi primirea Sfintei Împărtăşanii, citirea Sfintei Scripturi, dar şi a cărţilor duhovnicești-reprezintă acele mici osteneli, practicate frecvent, care vor aduce treptat schimbări profunde. Atât în minte cât şi în inimă.

(Ne vorbeşte părintele Serafim Rose-Scrisori, traducere de Ştefan Francisco Voronca, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2003, p. 67)