Ceea ce se întâmplă în lume nu este o noutate. Este firesc să se întâmple toate acestea, căci a Doua Venire a lui Hristos se apropie. Însă oamenii se vor mântui până în ultimele zile ale lumii, după cum ne-a fost făgăduit. Unii se vor mântui, iar alții se vor osândi.

Lucrarea lor principală, mântuitoare și de căpătâi este păstrarea credinței. Iar pentru credința proprie și a celor încredințați grijii noastre ar trebui să ne străduim din tot sufletul și din toată inima. Pentru oamenii din toate timpurile răsună cuvintele: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace! și După credința voastră fie vouă!”. Dacă nu este credință, nu este nici pace.

Fiecare se mântuiește după credința sa, în domeniul său. Greșelile omenești, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, și alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minții întunecate de patimi i se pare a fi o greșeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu și cu timpul, a fi lucrare sfântă, și cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, București, 2013, p. 40)