Cuviosul Atanasie Ieroschimonahul, de la Mănăstirea Sihăstria (secolul XVII)

În poiana unde se află astăzi Mănăstirea Sihăstria s-a nevoit, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, un sihastru vestit, anume Ieroschimonahul Atanasie. Era cu metania din Mănăstirea Neamţ. După mai mulţi ani de ascultare în obşte, s-a retras cu totul departe de lume, la câţiva kilometri mai sus de Mănăstirea Secu, pentru a vorbi neîncetat cu Dumnezeu. În această epocă, valea Sihăstriei, munţii şi pădurile seculare din împrejurimi formau una din cele mai vestite vetre isihaste din Moldova.

Făcându-şi o colibă din lemn şi pământ, Cuviosul Atanasie s-a nevoit mulţi ani în această poiană, ajungând duhovnic al tuturor sihaştrilor din împrejurimi şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus. Vestea numelui său s-a răspândit peste tot în centrul Moldovei, ajungând cunoscut Mitropolitului Varlaam şi chiar domnitorului ţării.

Prin anul 1650, marele sihastru Atanasie Ieroschimonanul s-a mutat la cereştile lăcaşuri, lăsând în urmă numeroşi ucenici. Locul în care s-a nevoit se numeşte până astăzi „Poiana Sihastrului” sau „Poiana lui Aftănas”. În această poiană au întemeiat ucenicii săi mai târziu Schitul Sihăstria.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 211-212)