Cuviosul Isaia Pustnicul, de la Mănăstirea Moldoviţa (secolele XVI-XVII)

În jurul Mănăstirii Moldoviţa (ante 1402), ca de altfel pretutindeni, se nevoiau încă din secolele XIII-XIV câţiva sihaştri uitaţi de lume. Unii rămâneau necunoscuţi până la moarte, alţii trăiau un timp ca pustnici în poienile codrilor, apoi din nou se retrăgeau în mănăstire.

Unul dintre aceşti sihaştri a fost şi Cuviosul schimonah Isaia. El s-a nevoit mai întâi în Mănăstirea Moldoviţa, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ajungând monah foarte sporit în cele duhovniceşti. Apoi, dorind să înveţe mai multă carte, a fost trimis de egumenul său la vestita şcoală duhovnicească din Mănăstirea Putna. Aici străluceau în acea vreme doi mari dascăli putneni, Antonie Protopsaltul şi arhimandritul Filotei. De la cel dintâi a învăţat Cuviosul Isaia tipicul şi cântarea psaltică, iar de la „prealuminatul” dascăl Filotei a învăţat, pe lângă limbile greacă şi slavonă, cunoştinţa Sfintei Scripturi şi operele cele mai alese ale Sfinţilor Părinţi. Tot la Putna a deprins meşteşugul caligrafiei şi împodobirii cu picturi a cărţilor bisericeşti.

Reîntors la Moldoviţa, Cuviosul Isaia a petrecut un timp în obşte, ca protopsalt şi dascăl în şcoala mănăstirii. Apoi, râvnind marilor sihaştri de demult, s-a retras la linişte în pădurile din jurul mănăstirii. Acolo, făcându-şi o colibă, se nevoia ziua şi noaptea în post, în rugăciune şi în luare-aminte de sine. Preacuratele Taine le primea din mănăstire, unde cobora la marile sărbători, iar hrana şi îmbrăcămintea şi le agonisea din lucrul mâinilor sale. Căci, fiind bun caligraf, copia cărţi de slujbă pentru biserici şi primea cele necesare.

Cel mai de preţ manuscris copiat de Cuviosul Isaia, pe când era pustnic, este un frumos Tetraevanghel scris la cererea egumenului din Mănăstirea Moldoviţa, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1606). Pe fila 257 se află această însemnare: „Eu mult păcătosul pustnic Isaia m-am trudit şi am scris”. Iar pe prima filă se află dedicaţia pustnicului Isaia adresată, în semn de recunoştinţă, „Atotluminatului şi prea sfinţitului şi de Dumnezeu alesului şi dascălului nostru, chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna”. Tot pe prima filă, jos, notează schimonahul Isaia şi această însemnare: „Eremia Movilă Voievod, din mila lui Dumnezeu domn (al) Ţării Moldovei, scrie rugăminte egumenului nostru din Moldoviţa şi întregului sobor”. Este vorba de o scrisoare a voievodului prin care cere să fie pomenit de călugări la sfintele lor rugăciuni.

După mulţi ani de viaţă pustnicească, Cuviosul Isaia s-a reîntors în obştea Mănăstirii Moldoviţa. Apoi, mai trăind puţin şi bineplăcând lui Dumnezeu, s-a strămutat la cereştile lăcaşuri, în primele decenii ale secolului al XVII-lea.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 183-184)