Citești în rugăciunile de seară: „și ne izbăvește pe noi de obiceiul cel rău” (rugăciunea către Sfântul Duh). Dacă te-ai obișnuit să te lăcomești, să mănânci și să bei mai mult decât este nevoie, să corcolești în tine gânduri și pofte de curvie, să fii iubitor de câștig, să te lenevești la rugăciune, să pizmuiești, să te superi din toate fleacurile, să cârtești asupra greutăților vieții, asupra bolilor, a nereușitelor, obișnuiește-te acum să omori toate acestea întru tine însuți prin postire, prin rugăciune, și nevoințe după puterea ta, și să nu crezi că de postire, rugăciune și nevoințe are nevoie doar monahul – ele sunt neapărat trebuincioase oricărui creștin, din orice tagmă și rang. Dacă ai știut să păcătuiești, să știi și să te îndreptezi și să te curățești, ca să te faci fiu al Luminii.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2009, p. 91)