Fără smerenie, nicio faptă nu este „binemirositoare”. Este ca și cum am zice: nicio mâncare nu este gustoasă dacă nu-i pui sare! Dacă nu pui smerenie, nicio lucrare de a ta, mică sau mare, nu are har. Nu are nici gust, nici mireasmă, nici frumusețe, pentru că nu există înlăuntru ingredientele necesare, care vindecă. Mândria este otrava care le pierde pe toate și orice ingredient necesar îl arată cu desăvârșire nefolositor. Și aflăm despre fapte mari săvârșite de oameni care n-au avut înlăuntrul lor smerenie și de aceea s-au arătat nefolositoare. Dumnezeu le respinge pe toate!

Smerenia adevărată și sinceră, venită din experiență, este veșmântul dumnezeirii. Cel care este îmbrăcat cu smerenie adevărată este îmbrăcat cu Dumnezeu.

Dacă ai smerenie, ai sfințenie, și dacă ai sfințenie, ești smerit. Domnul ne-a arătat smerenie nemărginită, iubire necuprinsă, ascultare nețărmurită. Aceste virtuți sunt indispensabile pentru mântuirea omului!

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumenița, Alexandria, 2012, p. 29)