Când vremea rea și furtuna trec, soarele strălucește deasupra noastră în chipul cel mai plăcut. Tot așa, după ce furtuna ispitelor trece, omul simte în inima sa bunăvoința bunătății lui Dumnezeu. Atunci strălucește în suflet cea mai dulce desfătare. Atunci sufletul se bucură și, ca în cele mai mângâietoare seri, se îndestulează de pace și de liniște. Atunci, într-un astfel de suflet, „mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat” (Psalmul 84, 11). Atunci sufletul gustă și vede că „bun este Domnul” (Psalmul 33, 8).

Pentru răbdarea ispitelor se învrednicește inima omului de o asemenea dulceață. Rabdă ispita care s-a abătut asupra ta, creștine, iar mai târziu vei simți în sufletul tău cea mai plăcută și cea mai dulce desfătare!

Pe lângă acestea, când privim la soare, creștine, ne amintim și că Domnul Hristos a spus: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43). Într-o asemenea preamărită și minunată slavă se îmbracă aleșii Domnului, care vor străluci ca soarele.

Să privim cu ochii sufletului la această slavă și să disprețuim slava trecătoare și cinstea acestei lumi.

(Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 13)