Căci de ai dragoste, bucuria aproapelui tău o socoteşti ca şi cum ar fi a ta; şi ai şi folos sufletului căci Domnul îţi răsplăteşte pentru dragoste. Pentru aceea, zice dumnezeiescul Hrisostom „că este mare şi minunată fapta bună a dragostei, căci fără să jefuiască pe cineva, ea le fură toate şi le trage la sine".

Fiindcă atunci când te bucuri de binele aproapelui tău, este ca şi când acel bine străin este al tău, şi te bucuri. Îndeamnă şi sileşte firea ta, spre dragostea aproapelui, ştiind că toţi suntem fraţi.

Adică trupeşte, că dintr-un tată şi dintr-o mamă ne-am născut, din Adam şi din Eva, iar după duh, răscumpăraţi cu cinstitul sânge al Făcătorului şi Mântuitorului nostru. Avem o Biserică, o credinţă, şi un botez, şi nădăjduim una şi singură fericire, la care binele unuia, să fie al tuturor.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 116-117)