Sunt mulți care zic: „Ce folosește postul, pentru că trăiesc în curăție?”. Cine a fost mai curat decât Adam? Dar nici pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post, pentru că i-a zis Dumnezeu: Din toți pomii din rai să mâncați, iar din pomul cunoștinței binelui și râului să nu mâncați (Facerea 2, 16-17).

Dacă în Rai postul a fost necesar, cu cât mai mult este de folos în afară de Rai. Dacă mai înainte de rană erau de folos plantele, cu cât mai mult în vreme de rană? Dacă înainte de a veni războiul asupra noastră aveam nevoie de arme, cu cât mai mult acum, când suntem în toiul războaielor celor din pofte.

Să cunoașteți cât se mânie Dumnezeu când postul este hulit și cât iubește El pe cei ce îl cinstesc. Dacă Adam n-a cinstit postul, a auzit glasul lui Dumnezeu, zicându-i: Pământ ești și în pământ Te vei întoarce (Facerea 3, 19). Iată, deci, că au cunoscut că se mânie Dumnezeu, când hulește cineva postul și apoi îndată aduce moarte asupra aceluia ce nu poartă grijă de el. Să cunoașteți puterea postului, că el ne învață pe noi a ne întoarce de pe calea ce duce la moarte. Că postul i-a scos pe niniviteni din pierzare și iarăși la viață i-a adus. Aceia, neavând lege, nici știință despre Dumnezeu, singuri și-au pus legea postului. Iar noi oare de ce lepădăm postul?

Moise și Ilie când voiau să se apropie și să vorbească cu Dumnezeu, alergau mai întâi la post, și mâinile uscate de post le ridicau către Dumnezeu. Chiar și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit 40 de zile și 40 de nopți dându-ne nouă chipul de biruință asupra întregii puteri a diavolului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 46)