„Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel” (Faptele Apostolilor 27, 11).

Așa cum Apostolul Pavel mergea la Roma să fie judecat de Cezar, așa mergem toți spre capitala Împărăției Cerurilor ca să fim judecați de Hristos. Chiar acum când parcurgi aceste rânduri, cititorule, indiferent pe ce cale ai ales să mergi în viață, destinația e aceeași: Judecata lui Hristos.

Dar când vom ajunge în fața Dreptului Judecător, vom auzi acolo doar sentința. Pentru că judecata s-a făcut, de fapt, pe drum. Ne-am făcut-o singuri, pas cu pas, prin drumul pe care l-am ales în viață. Căci deși călătoreau cu aceeași corabie, Apostolul Pavel și Sutașul umblau cu inima pe căi diferite.

Apostolul umbla pe calea cuvântului dumnezeiesc. Sutașul, pe calea „specialiștilor” acestei lumi.

Mila Domnului, a Celui Care dorește mântuirea tuturor, cheamă furtunile istoriei ca să scufunde trufașa înțelepciune a acestei lumi căzute. Ca măcar în al doisprezecelea ceas, sufletele să se prindă și să se țină, cu toată inima, de cuvântul Lui. Căci cuvântul lui Dumnezeu vine din buna veșnicie și duce acolo. Pe când, tot ce poate oferi înțelepciunea lumii e doar o anestezie parțială a conștiinței că mergem spre iad...

Parțială, pentru că, din mila Domnului, nu poate acoperi deplin semnele drumului spre infern.