Doamne ajută, Ioana!

Bună întrebare! Nu știu câți dintre dumneavoastră ați observat că în cultul bisericii, niciunde, dar niciunde nu găsiți nici la Paremii, nici în altă parte vreun verset din Apocalipsă. Găsim din Vechiul Testament, găsim bineînțeles din Evanghelii, se pun epistole, le punem la Apostol acolo, punem Faptele Apostolilor; nu punem niciodată din Apocalipsă.

De ce? În primul rând pentru că este o carte foarte greu de tâlcuit; drept dovadă multele interpretări greșite aduse asupra acestei cărți. Pe de altă parte, mă gândesc că se cuvine să trăiască fiecare învățat cumva în Duhul Sfânt, ceea ce ne învață această carte, și să se pregătească pentru cele care sunt consemnate acolo.

Adică noi păstrăm o tăcere în privința Apocalipsei, pentru că nu se cuvine să vorbim. Cu ce? Cu mintea noastră, cu gura, ce putem noi spune despre vremurile de pe urmă? Ce putem noi înțelege, ce putem noi tâlcui? Și repet, sunt acolo lucruri, de exemplu este acel pasaj pe care eu îl folosesc nu rareori în conferințe sau în predici unde zice: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide, voi intra la el și voi cina eu cu el și el cu Mine”. E un pasaj foarte important ca să înțelegem cum lucrează Dumnezeu în lume, cum ne respectă libertatea, cum nu ne forțează deloc, dar nici nu se depărtează. Nici nu dă buzna, nu forțează limitele libertății noastre, dar nici nu se depărtează, ci stă în proximitate, la limita libertății gata să intervină, gata să pătrundă în inima noastră atunci când noi Îi deschidem. Așa încât mai bine să veghem cum ne folosim de această libertate, să-L primim pe Hristos în inima noastră, decât să ne preocupăm de litera acestei cărți atât de greu de tâlcuit precum este Apocalipsa.