Că dragostea dintre soţi trebuie să fie puternică şi de nedestrămat, că soţia trebuie să se supună soţului său, ne-o arată chiar felul în care prima femeie a fost zidită şi menirea ei.

Femeia a fost zidită din coasta omului:

a) pentru ca soţia să fie întotdeauna aproape de inima soţului;

b) ca ea să fie înclinată din fire spre ascultare şi supunere faţă de el, ca o parte a lui;

c) ca să fie uşurată împărtăşirea gândurilor, simţirilor, însuşirilor, şi ca neamul omenesc să fie făcut un singur trup, şi ca din această pricină oamenii să fie înclinaţi în chip firesc să se iubească şi să se ocrotească unul pe altul.

În Sfatul lui Dumnezeu, femeia e numită ajutor al bărbatului (v. Facere 2, 18); prin aceasta se arată menirea ei de a-l ajuta: 

a) în naşterea şi creşterea pruncilor;

b) în toate nevoile care privesc viaţa vremelnică.

Femeia este numită ajutătoare asemenea lui (v. Facere 2,18), adică bărbatului, ca să se arate că:

a) că este de aceeaşi fire cu el, spre deosebire de alte animale;

b) ea este menită a-i sluji cât se poate de îndeaproape (v. I Corinteni 11, 9);

c) petrece şi trăieşte cu el nedespărţit. (Sfântul Filaret al Moscovei)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 57)