De două ori s-a cutremurat pământul de dragostea lui Hristos: o dată, când a murit pe cruce, ca să izbăvească neamul omenesc din păcat şi din moarte; a doua oară, când a înviat, întru lumină şi întru slavă, scoţându-i pe cei ferecaţi din iad. Cutremurele de pământ au trecut, dar cutremurul iscat în inimile oamenilor de focul iubirii – nu! Întâi ceata apostolilor, apoi femeile mironosiţe, apoi oştirile fără de număr ale ucenicilor care au umplut, de-a lungul veacurilor, faţa pământului.

Înflăcărat de dragostea lui Hristos, prigonitorul de altădată a strigat: „M-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca să dobândesc pe Hristos” (Filipeni 2,8).

(Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici, Casiana. Învăţătură despre iubirea în Hristos, Editura Ileana, Bucureşti, 1999, p. 113)