Despre iertarea fratelui

Pe cât de mare va fi pocăința noastră și plânsul că suntem ultimii dintre păcătoși, cu atât vom câștiga mai mare milă de la Dumnezeu. Măi, să știi, cât ai clipit, ai și păcătuit. Nu este nimeni fără de păcat. Să avem mereu înaintea ochilor, această stare de pocăință și să fim atenți clipă de clipă asupra noastră înșine, cum greșim, ca să ne luptăm câtuși de puțin cu patima! Dacă vom avea această trezvie permanentă asupra inimii noastre, vom reuși să înaintăm în viața duhovnicească.

Dar dacă celălalt nu te poate ierta în inima lui și spune doar cu buzele: „Iartă-mă!”?

Dar ce treabă am eu cu păcatele altora? Ție nu trebuie să îți pese de ce are celălalt în inima lui, tu să nu ai gânduri împotriva fratelui, tu să îți păzești inima de răutate. Iar Dumnezeu, văzând dorința ta spre pace și dragoste față de fratele, te va încununa pe tine, și vei simți o bucurie cerească în inima ta. Cu cât vei ierta mai mult fratelui, cu atât Dumnezeu te va iubi mai mult.

Ce înseamnă să iertăm? Cum trebuie să ne purtăm față de fratele nostru?

Mai întâi de toate, trebuie să simți în inima ta că ai iertat și nu îți mai amintești greșeala fratelui. 

Și dacă ierți, dar tot îți amintești cu durere modul în care te-a rănit?

Să te rogi lui Dumnezeu să șteargă din inima ta amintirea acelei răni! Dar să te rogi cu insistență, nu așa, superficial. Și Dumnezeu îți va dărui dragoste față de fratele, iar dragostea uită răul și iartă toate. Dragostea și Harul lui Dumnezeu sunt cele ce ne preschimbă, nu sforțarea noastră. Sforțarea noastră ajută însă, ca să atragem Harul lui Dumnezeu.

„OMUL SMERIT NU SE TEME DE NIMIC”

Este bine să evit persoana cu care am avut o ispită sau cu care nu mă înțeleg așa de bine?

Păi, de ce te temi? Cu cât vei răbda mai multe ocări de la alții, cu atât te vei încununa mai mult. Vrei să fugi de cununi? Cum vine asta? Trebuie să-i vedem pe frații noștri ca pe niște îngeri, iar pe noi sub picioarele tuturor. 

Omul smerit nu se teme de nimic, măi. Noi în închisoare simțeam o bucurie cum n-ai văzut. În inima noastră încăpea și gardianul, și șeful de partid, pentru toți ne rugam, pentru că atunci când suferi ceva pentru numele lui Dumnezeu, nu tu te rogi, ci Harul lui Dumnezeu e cel ce se roagă înlăuntrul tău. Iar Dumnezeu e milostiv și vrea mântuirea păcătosului. Dar dacă noi ne tot izolăm de ceilalți și îi evităm, ajungem să încurajăm o neputință ce se va transforma într-o meteahnă sufletească, ce greu se mai vindecă, apoi. Cu cât îl eviți pe celălalt, cu atât vei spori mai mult conflictul. 

Nu așa! Tu trebuie să fii senin și cu inima deschisă! Și să nu stați mult în gânduri că celălalt are ceva împotriva ta. Nu asculta gândurile, că altfel te vei încuia ca o țestoasă în carapace și vei trăi în lumea ta, care nu e întocmai și cu lumea reală. 

„IUBIREA VINDECĂ ORICE RANĂ”

Cum depășim frica de duritatea unei persoane?

Prin smerenie și rugăciune către Domnul pentru acea persoană. Poate ea nu se va schimba, dar Domnul îți va da ție iubire față de ea și nu te va mai afecta. Iubirea vindecă orice rană. Dar dacă suntem și noi arțăgoși și ne purtăm țanțoși și aroganți, cum să avem pace? Dacă ți-e frică, înseamnă că nu ai pace, nu ai liniște interioară. Zaci într-un stres continuu că ce o să-ți facă „x” sau „y” și cauți să te protejezi în permanență de conflicte. Păi, asta nu e viață duhovnicească, măi! Eu trebuie să caut să mă smeresc eu, nu să-l schimb pe fratele sau să aștept să se schimbe celălalt. Înseamnă că eu mă cred mai bun, mai desăvârșit decât el. 

Omul simplu și smerit nu are stres. Stresul apare la cei ce au multe gânduri și se tot încurcă în ele, pentru că nu vor să îi vadă lumea la arătare cum sunt ei, de fapt. Ei au tot timpul ceva de ascuns. Nu trebuie să ne îngrijim cum să plăcem omului, ci cum să plăcem Domnului. Și atunci când centrul atenției tale devine Domnul, omul dispare din raza ta de atenție și dispare și frica.