„Oricine privește la o femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.” Dar cum poți, trăind în societate, să nu privești la femei? Vedeți că nu cel ce privește pur și simplu la o femeie săvârșește adulter, ci acela care privește cu poftă. De privit, privește, dar inima să ți-o ții în frâu. Privește precum copiii, care se uită la femei cu ochi curați, fără niciun fel de gânduri necuviincioase.

Femeile trebuie iubite, fiindcă porunca ce privește iubirea de aproapele le cuprinde și pe ele, dar cu iubire curată, ce are în vedere nimic altceva decât sufletul și duhovnicescul... În creștinism, dat fiind că Dumnezeu nu face deosebire între femeie și bărbat, această deosebire nu trebuie să fie nici în legăturile dintre creștini.

„Din cale afară de greu”, vei zice. Da, fără luptă nu se poate: dar lupta presupune neplecarea duhului în fața păcatului, iar la Milostivul Dumnezeu această nesupunere se socoate drept curăție.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 93)