Să nu stai fără lucrare nicio clipă. În fiecare mo­ment să te cercetezi, să te supraveghezi pe tine însuți, să vezi dacă ești în regulă. Dacă ești un monah silitor și nevoitor, te vei cerce­ta pe tine însuți să vezi cum ți-ai petrecut ziua.

Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci și el însuși se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Nu starețul te va urmări pas cu pas, ci tu însuți trebuie să te urmărești pe tine însuți. De multe ori l-am întrebat pe bătrânul Iosif cum a ajuns la această stare duhovnicească. Și mi-a răspuns:

„M-am adâncit foarte mult în cunoașterea de sine. Ce ești tu? Nici măcar un vierme nu ești. Nimic. A venit harul, te-a ridicat și ai devenit înger. A plecat harul, iarăși te-ai întors la starea ta de mai-înainte. De tine depinde ca mintea ta să fie liniștită. Numai de tine depinde și nu de ispititorul care vă atacă, nici de comportamentul împreună-nevoitorului vostru, al fratelui din obștea voastră. Tu însuți vei fi pricina mân­tuirii sau osândirii tale. De tine depinde. Când tu îți dorești mântuirea și te silești pe tine însuți, le vei dobândi pe toate prin rugăciune”.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 203-204)