Cel ce a păcătuit împotriva lui Dumnezeu are nevoie de împăcare. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi puterea dată Apostolilor Săi de a ierta păcatele dă mărturie de aceasta. Dacă iertarea păcatelor nu ar fi fost necesară pentru vindecarea sufletului, atunci nici iertarea păcatelor lumii nu ar fi fost necesară pentru ca Apostolii să fie împuterniciţi cu o asemenea autoritate atunci când au fost trimişi să propovăduiască Evanghelia. Credinţa în Hristos şi Botezul ar fi fost suficiente, drept pentru care Dumnezeu Şi-ar fi păstrat pentru Sine puterea de a ierta păcatele. În schimb, El le-a dat Apostolilor putere nu numai pentru a dezlega (ierta) păcatele, ci şi pentru a le lega; le-a dat putere să lege şi să dezlege: Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute (Ioan 20, 23). Această putere dată lor arată foarte clar faptul că mărturisirea păcatelor a fost un rezultat şi o parte a misiunii apostolice. Dacă Biserica de curând întemeiată a primit această misiune apostolică cu scopul de a continua, urmează că ea a primit şi dreptul de a lega şi dezlega.

Puterea de a lega şi dezlega care i s-a dat Bisericii a fost folosită încă din epoca apostolică. Aceasta este mărturisită de însuşi Apostolul Pavel, care porunceşte corintenilor să înlăture din Biserică pe cel ce a desfrânat cu soţia tatălui său şi să-l dea pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus (I Cor. 5, 5). După modul cum a fost folosită, puterea de a lega şi dezlega a fost dată pentru a păstra sfinţenia Bisericii, ca ea să rămână sfântă şi fără prihană.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Despre pocăinţă şi spovedanie, Editura Egumeniţa, 2004, pp. 63-64)