„Dezlegare” la Hristos în Postul Crăciunului

Am pășit pe calea cea frumoasă a Postului  Crăciunului, când Biserica ne cheamă stăruitor să ne pregătim sufletele, primenindu-le, încălzindu-le și luminându-le cu darurile Duhului Sfânt, pentru ca Sfântul Prunc Dumnezeiesc să găsească în plăpânda noastră ființă sălaș prielnic Nașterii Sale duhovnicești.

Nu mă voi referi nici la necesitatea, nici la numeroasele foloase ale ajunării asupra sufletului ori trupului: despre ele se vorbeşte adesea. Voi încerca să abordez o chestiune, încă problematică pentru  unii credincioși care, uitând de marea bucurie ce ni se pregătește în perioada ajunării și nu numai, făcându-ni-se „dezlegare” la Hristos ori de câte ori ne dorim și ne pregătim pentru întâlnirea cu El, aceștia sunt preocupați de prea multele sau prea puținele dezlegări la pește din Postul Crăciunului. Unii chiar întreabă: „Părinte, de ce se mănâncă atâta pește în postul Crăciunului? E o îmbuibare. Nici nu simți că posteşti!”. Gândindu-ne puţin, ne vom aminti că, în urmă cu ceva timp, în cele 40 de zile de ajunare se fixaseră doar două sau trei asemenea dezlegări. Probabil că de aceea apare o astfel de confuzie. Să lămurim, aşadar, ce e cu „atâta pește” în această perioadă. 

Rânduielile din Tipicul cel Mare (capitolul 35, p. 44; capitolul 50, p. 135), Pravila Mare ori canonul 20 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevăd că în Postul Nașterii Domnului se ajunează în zilele de luni, miercuri și vineri: consumăm fie legume, fie fructe, uscate ori fierte, dar fără untdelemn. Marțea și joia se pot mânca fierturi cu untdelemn, iar în fiecare sâmbătă și duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la pește și vin. Mai dezlegăm la pește în zilele de luni, marți și joi – numai la proslăvirea unui sfânt „cu doxologie mare”, adică atunci când la slujba utreniei se rânduieşte cântarea polieleului, citirea Evangheliei, iar în final, slavoslovia mare. Credincioșii vor identifica zilele cu dezlegare prin semnul †) din calendar. Dacă sunt sărbători cu ținere, semnele se vor scrie cu roșu, iar de vor fi zile lucrătoare, cu negru. În cazul în care respectivele sărbători ale sfinților cu doxologie mare ar cădea miercurea sau vinerea, nu se dezleagă la pește, ci doar la untdelemn și un pahar cu vin. Tot amintitele trimiteri ne precizează că, dacă va cădea sărbătoarea unui sfânt cu priveghere – adică, pe lângă utrenia cu pomenitele particularități, în cartea de cult numită Minei se prevede slujba vecerniei mari și a litiei (la mănăstiri, cele trei slujbe se săvârșesc la un loc: vecernia mare unită cu litia și utrenia, simbioza liturgică rezultată numindu-se priveghere) – atunci, chiar și în acele zile, se face dezlegare la pește, îndeosebi acolo unde se serbează hramul bisericii. Sigur, credincioșii nu au cum să cunoască prevederile tipiconale, însă o modalitate lesnicioasă de a afla dezlegările o constituie urmărirea calendarului. Prin decizia luată de Sfânta noastră Biserică, zilele în care se consumă pește s-au marcat cu un semn grafic distinct: un pește. Vasăzică, apariția mai multor dezlegări la pește nu este o invenție sau un pogorământ făcute pentru a ușura postirea. Practic, s-a revenit la rânduiala prevăzută de vechile legiuiri liturgice statornicite de Sfinții Părinți.

Așadar, este mult pește în postul Naşterii Domnului? În cazul credincioșilor mai zeloși, nu cred că dezlegarea presupune obligativitatea consumului. Vasăzică, atunci când este dezlegare la peşte, nu suntem siliţi a mânca numaidecât acest aliment, ci putem ajuna cu bucate specifice postului. În plus, preţul peştelui a devenit chiar luxos pentru buzunarele multor români, care nu-şi pot permite să şi-l cumpere în toate zilele cu dezlegare. Unde mai pui că altora chiar nu le place peştele. Nici pe ei nu-i putem forţa să-l consume, ca şi pe cei care efectiv nu-l pot tolera. Asta arată încă o dată că Ortodoxia este bun-simţ şi echilibru.

În acest an, în Postul Crăciunului avem dezlegare de 14 ori. „Mult!”, ar spune unii, alții, obișnuiți cu rânduielile grecești, i-ar contrazice, iar dacă ne-am compara cu Biserica slavă am opina că e chiar puțin. Spre exemplu, Tipicul grecesc permite consumul de pește în toate zilele în afară de miercuri și vineri și de ultima săptămână a postului – adică, în aproximativ 24 de zile. Între 18-24 decembrie, inclusiv, se dezleagă la untdelemn și vin. La fel, în unele tipice din Biserica slavă se îngăduie peștele aproape în toate zilele Postului Crăciunului, hotărâre datorată, probabil, condițiilor climatice extreme din anumite părți ale Rusiei pravoslavnice.

Mi se pare, totuşi, că Biserica Ortodoxă Română rămâne cea mai echilibrată, păstrând fidel aşezările dumnezeieștilor Părinți. De aceea, să nu uităm un lucru esenţial: în post este în primul rând „dezlegare” la Hristos; trebuie să ne hrănim mai mult cu Hristos, spovedindu-ne și apropiindu-ne mai des de Potir – împlinind îndemnul cântării ce glăsuiește așa: „gustați și vedeți ce bun este Domnul”.  

De la același autor

Ultimele din categorie