deznădejde

„Mintea-n iad” – când ne asumăm conștient chinul de a trăi într-o lume decăzută, punându-ne speranța în Dumnezeu

Ne ținem mintea în iad atunci când ne asumăm în mod conștient chinul de a trăi într-o lume decăzută, când învățăm din această agonie trecătoare cum să evităm chinul și mai mare de a trăi o eternitate fără Hristos.

Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de griji

Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Așadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârșim lucrarea dată nouă și să nu ne îngrijim de tot ce va veni și de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Răbdând necazurile putem dobândi mântuirea

Răbdați toate necazurile și bolile și toate greutățile, pe care se cuvine a le răbda, spre a rămâne pe calea cea dreaptă.

Dumnezeu ne călăuzește viețile mai bine decât am putea noi

Cred că e mult mai bine să înveți răbdarea și smerenia decât să obții totul după voia ta și apoi să descoperi că în interior ești gol.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Nu Dumnezeu are trebuință de virtuțile noastre

„O spun din experiență: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmul 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

De ce sunt „fericiți cei ce plâng”?

Toți îi socotesc fericiți pe cei ce se bucură, iar pe cei ce jelesc, pe cei sărmani și pe cei ce plâng îi socotesc nefericiți. Domnul, însă, în locul celor dintâi îi numește fericiți pe cei din urmă, zicând: „Fericiți cei ce plâng”.

Sfântul Marcelin – drumul de la cădere la sfinţenie

Cu toţii avem în viaţa noastră momente de cădere. Din nădejde, din speranţă, uneori chiar şi din credinţă. Niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii ce îţi rezervă viaţa şi cât de vulnerabil eşti în faţa încercării.

Departe de noi orice deznădejde!

Să mulțumim lui Dumnezeu că avem tovărășia Lui, întărirea Lui, mângâierea și binecuvântarea Lui. Suntem norocoși că avem un așa de bun Dumnezeu. Să ne iubim și vrăjmașii, precum și pe binefăcătorii noștri, și vom afla o extraordinară odihnă în inimile noastre. Să ne amintim des de crucea lui Hristos, vremelnicia vieții, viața veșnică și ne vom echilibra și ne vom liniști neînchipuit de mult. Departe de noi orice deznădejde.

Omul de astăzi nu mai vrea să aibă îndatoriri și responsabilități

Cei sensibili, cei timizi, cei cinstiți, cei politicoși nu au loc într-o lume centrată pe individualism și putere. Nu suntem nemuritori pe pământ. Suntem oaspeți pe pământ, călători și vremelnici. În lumea aceasta existăm ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Eșecul acestei cunoștințe esențiale cu Dumnezeu constituie cea mai mare tragedie a omului. Întâlnirea omului cu Dumnezeu îi va da împlinire și absolută bucurie.

Pagini