În hotarul judeţului Bacău cu judeţul Harghita, la marginea ortodoxiei moldoveneşti, între munţii Ciucului şi Tarcăului, Mănăstirea Diaconeşti este un adevărat far duhovnicesc. Căutată şi cercetată de creştinii din ambele părţi ale muntelui, Diaconeştiul este mângâierea românilor ortodocşi care vieţuiesc în satele maghiarizate din judeţul vecin. În acest scop, în anul 1998, cu binecuvântarea Părintelui Episcop Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi al Bacăului, o mână de maici cu suflet mare au pus bazele unei aşezări monahale. Şi-au luat protectoare pe Maica Domnului, hramul principal fiind praznicul Adormirii Sale. Nu a fost uşor, dar pe un drum aproape impracticabil, în pădurile interminabile din munţii Agăşului, mănăstirea a prins a se plămădi.

În anul 2000 s-a terminat construcţia primului corp de chilii, prevăzut cu bucătărie, trapeză şi un mic Paraclis, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Anul 2002 a adus cu sine împlinirea unui vis: s-au început lucrările pentru ridicarea unei biserici mari, care să corespundă noilor nevoi ale mănăstirii. Datorită cadrului natural în care se află aşezământul, noua construcţie a fost ridicată pe piatră de râu, bârne de molid şi brad, în dulcele stil moldovenesc ştefanian.

Deşi tânără, Mănăstirea Diaconeşti a devenit un reper în ortodoxia românească. Obştea ce numără 30 de vieţuitoare, alături de duhovnicul Amfilohie, este implicată în numeroase proiecte misionare. Pe lângă ascultările clasice unei mănăstiri, monahiile au şi preocupări editoriale legate de sfinţii închisorilor comuniste, pictură şi muzică bizantină. O adevărată oază de duhovnicie, cultură şi istorie românească, Mănăstirea Diaconeşti îşi împlineşte cu vrednicie rolul misionar pentru românii ce sunt ameninţaţi cu maghiarizarea.

Diaconești - mănăstirea de pe Valea Trotușului (Galerie FOTO)