Află că cel ce a fost Lucifer (luceafărul), întâiul între îngeri, la început fiind mai înalt decât imaginaţia irațională și în afară de orice formă, chip, simțire, cu minte rațională, imaterială, fără formă și fără trup, mai apoi imaginându-și și socotindu-și mintea egală cu Dumnezeu, a căzut, după cum gândesc mulți teologi, în această mult divizată, grosolană și multiformă imaginație. Astfel, din înger fără formă, impasibil și imaterial a devenit diavol, oarecum material, în multe forme și pătimaș (Grigorie Sinaitul astfel scrie despre diavoli: „Fiind raționali la început și din imaterialitatea și finețea aceea căzând, fiecare a dobândit o materialitate groasă, întunecându-se după rânduială și activitate în acțiunea în care au fost calificați”; iar mai jos zice: „S-au făcut materiali prin deprinderile patimilor materiale” – adică dracii).

De aceea e numit de dumnezeieștii Părinți un pictor a toate, imitator și șarpe cu multe chipuri, mâncător al pământului pasiunilor, nălucire și alte nume de acest fel.

Iar Dumnezeu Însuși îl arată ca un dragon întrupat cu coadă, vine, coaste, spate, nas, ochi, gură, buze, piele, carne şi alte organe. Deci, învață din acestea, iubite, că diferite forme ale imaginației, după cum sunt o invenție și născocire a diavolului, tot astfel îi sunt foarte dorite lui. Pentru că după unii sfinți imaginația e podul pe care trec demonii ucigători și se amestecă în suflet și astfel îl fac loc de gânduri rele, urâte, de ocară și al tuturor patimilor necurate, sufletești și trupești.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 90-91)