Pasionat al gastronomiei și al artelor plastice și cu o experiență de ani buni în bucătărie încă dinainte de intrarea în mănăstire, Părintele Silvan a pregătit multă vreme masa pentru toți viețuitorii Sihăstriei. Și încă o face, mai cu seamă la momentele alese din viața obștii. Pasiunea pentru gătit, născută încă din vacanțele de vară ale copilăriei petrecute în bucătăria bunicii, a atins cele mai înalte culmi în restaurante prestigioase din Londra, Bath, Stavanger și Sandnes, două dintre ele având faimoasele stele Michelin. Adică, o garanție a celui mai înalt standard de calitate în lumea restaurantelor.

1. Ați avut pentru multă vreme ascultarea de bucătar la Mănăstirea Sihăstria și sunteți încă „activ” mai ales la marile hramuri și sărbători. Cum ați ajuns să primiți această ascultare?

Pentru mine personal, ascultarea de bucătar a venit ca o prelungire a activității specifice meseriei de bucătar, meserie pe care am împlinit-o cu o dragoste aparte. Încă din fragedă tinerețe am avut preocupări în sfera aceasta, căutând să mă perfecționez în arta gătitului în fiecare etapă pe care am parcurs-o în carieră.  

Primind ascultarea de bucătar în mănăstirea noastră m-am străduit să nu epatez, să nu transform trapeza în „cârciumă” prin meniuri sofisticate și preparate care să laicizeze atmosfera de mănăstire, chiar dacă la hramuri fiind zile de mare importanță pentru mănăstirea noastră, în care împărtășim bucuria cu credincioși de pretutindeni, se pretează un meniu ușor „festiv”. Am avut grijă de fiecare dată să nu permit bucătarului din mine să schimbe cursul duhovnicesc al mănăstirii prin preparatele pe care le pregătim, adică să am dreaptă socoteală. Până în acest moment zic că mi-a reușit și nu am exagerat. 

2. Cum se schimbă programul și atmosfera în bucătărie odată cu începutul Postului Mare? E mai multă rânduială, mai multă rugăciune? Cum reușiți să le îmbinați pe ambele – munca și gândul la Dumnezeu?

Postul Mare e o perioadă specială pentru călugări, și nu numai, în care accentul îl punem pe rugăciune și participarea la sfintele slujbe. Dincolo de atenția asupra duhovniciei bineînțeles că intervine și nevoia firească de a ne hrăni și, conform tradiției, meniul zilnic e adaptat corespunzător. Încerc să inspir obștea spre o atenție sporită asupra alimentației în această perioadă solicitantă, pregătind produse culinare cu un aport ridicat în vitamine și minerale. Cu siguranță, nu e întâmplător faptul ca acest Post își are parcursul primăvara, când avem acces la salate și legume de primăvară. Eu asociez acest Post și cu o perioadă propice pentru detoxifiere recomandând salată la fiecare masă și, după posibilități, sucul verde. Organismul nostru are nevoie de perioade de post intermitent și perioada Postului e perfectă din acest punct de vedere. E necesar să privim acest Post ca fiind o binecuvântare trimisă de Dumnezeu prin Biserică în această perioadă, care precedă unei ierni în care am consumat în mare parte mâncare gătită, de multe ori suprasaturată în grăsimi animale, fără salate, legume proaspete și fructe diversificat alese. 

Atmosfera din bucătăria mănăstirii în această perioadă e una aparte, mai ales că servim masa o dată în zi și, ca atare, sufletește, atenția e concentrată mult asupra interiorizării prin rugăciune și tăcere. Chiar dacă se pregătesc cantități mari de mâncare în fiecare zi, nivelul de solicitare este scăzut. Frații repartizați cu ascultarea la bucătărie reușesc în mod armonios să-și împlinească sarcinile legate de activitatea specifică cu rugăciunea de toată vremea. 

3. Care este cea mai mare provocare pentru un bucătar de mănăstire în această perioadă?

Nu știu dacă putem vorbi de o provocare în ceea ce înseamnă preparatele specifice acestei perioade, cel puțin pentru mine, având cunoștințe de nutriție și gastrotehnie. Ne străduim să aducem un aport semnificativ de nutrienți necesari unei bune funcționări la nivel fiziologic, din ceea ce ne oferă natura în acest moment, dar mai ales din legumele pe care le-am depozitat cu grijă în toamnă încât să se păstreze calitativ și nutritiv corespunzător. Mănăstirea fiind amplasată în zonă de munte, primăvara își intră în drepturi cu puțină întârziere, însă de-a lungul timpului s-au consolidat relații comerciale cu producători din zone mai călduroase, și astfel cu binecuvântarea părintelui stareț, merceologul mănăstirii asigură pentru consumul zilnic produse agricole de sezon, astfel încât reușim să îmbunătățim meniul zilnic. 

Ideal este să nu ne lipsească proteinele din alimentație în această perioadă (fasole, linte, năut, hrișcă), însoțite de salată de sezon (preferențial) sau murături, iar ciorbele să fie alcătuite din spanac, salată verde, lobodă, leurdă. În perioada aceasta am trecut prin piața alimentară din Târgu Neamț și am avut bucuria să găsesc urzici, spanac, ceapă verde, ridichi și multe altele. Cu alte cuvinte, avem acces la materie primă care să ne ajute în bucătărie în această perioadă, fiind necesară doar disponibilitatea personală în actul creativ culinar, cu atât mai mult având acces la cărți de bucate și material video dedicat bucătăriei de post. Putem admite, cumva, că avem o provocare în acest sens, însă asociind provocarea cu beneficiile pe care le vom avea în urma unei alimentații bazată pe legume și salate, ne vom mulțumi pentru privilegiul de a ne ajuta metabolismul conștient, și de ce nu... împlinind și rânduiala Postului cu bucurie într-un trup energizat și plin de vitalitate. 

4. De curând ați absolvit Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă” din Iași și știu, de altfel, că nutriția e un subiect care vă pasionează de ani buni. Pentru mulți dintre noi, primele zile de post sunt greu de dus, mai ales din punct de vedere digestiv. De unde vine această dificultate?

Începutul postului este o provocare pentru mulți dintre credincioși, dar în mod special pentru gurmanzi, și spun asta într-un mod nevinovat. Mulți dintre noi avem o afinitate față de anumite produse culinare din tradiția românească și nu numai, și dacă sunt de proveniență animală, provocarea de a posti este cu atât mai mare. Biserica a rânduit prin tradiție ca trecerea spre perioada de post să se facă lent, eliminând treptat produsele de proveniență animală în favoarea celor vegetale/ vegane, și totuși... avem o provocare.  

Cursurile medicale dedicate pregătirii în vederea exercitării profesiei de asistent medical de curând absolvite mi-au schimbat foarte mult percepția asupra consecințelor determinate de un stil de viață nesănătos, care se reflectă în marea majoritate a patologiilor cunoscute. În perioada stagiilor clinice, dar mai ales acum, în stagiul de voluntariat obligatoriu în spital, pe secția de urgențe, în discuțiile pe care le-am avut și le am cu pacienții, am constatat că în cele mai multe dintre cazuri, determinantul declanșării diverselor patologii este stilul de viață, modul în care ne trăim viața, modul în care ne coordonăm resursele. Din diverse motive neglijăm alimentația corectă, valoarea nutritivă a meselor pe care ni le administrăm, orele de somn pe perioada nopții, timpul și intensitatea potrivită pentru anumite activități, de unde dezvoltăm anxietate, depresie, stres... accelerând, astfel, dezvoltarea unor patologii specifice de la caz la caz. 

În mărturisirile mele am subliniat de multe ori că lipsa discernământului poate provoca diverse neajunsuri, care în multe dintre cazuri dezvoltă patologii grave, uneori netratabile. Astfel, îndemn la autocunoaștere sinceră din toate punctele de vedere, spre a înțelege ce ni se potrivește și în ce măsură. Pentru a evita neplăceri de ordin fiziologic, care ne influențează inevitabil și emoțional, dar și duhovnicesc, e indicat să urmăm îndemnul Sfinților Părinți: dreapta socoteală.  

Absolut deloc întâmplător a fost rânduit Postul de către Biserică. În scurt timp vom avea din nou ocazia să reflectăm asupra realității legate de suflet și rolul acestuia în trupul pe care-l însuflețește, prin intermediul Canonului Sfântului Andrei Criteanul, și astfel vom înțelege încă o dată cine suntem și de unde venim. Vom înțelege că „trupul este templu al Duhului Sfânt” și, ca atare, e necesar să-i acordăm atenția cuvenită conform naturii sale. Dacă ne îngrijim de suflet printr-o atenție aparte prin rugăciune și meditație asupra scrierilor pline de învățătură ale Sfintei Scripturi sau ale Sfinților Părinți, în egală măsură trebuie să avem grijă și de trup printr-o alimentație specifică naturii acestuia, fără abuzuri, fără ambiții și orgolii dictate de societatea în care trăim și care își urmează cursul pe o paletă diversificată de oportunități de tot felul. Având discernământ, vom culege roadele care ni se potrivesc și care ne fac bine.

La început de post consider că e important să ne înțelegem natura și să lăsăm mintea să se liniștească. Provocările legate de post sunt antrenate de gânduri nepotrivite, influențate de tot felul de informații care să ne distragă atenția în favoarea unor obiceiuri culinare comode și „sățioase”. Realitatea este că organismul nostru are nevoie de pauză și liniște în ceea ce înseamnă alimentația. Produsele de proveniență animală sunt destul de greu digerabile, iar printr-un consum abuziv, frecvent, digestia este deficitară și nu reușim să asimilăm nutrienții necesari. Energia pe care considerăm că o avem în urma consumului unor alimente de frupt nu este energie asimilată prin distribuția de nutrienți la nivel celular, ci este o energie produsă în efortul digerării alimentelor la nivelul aparatului digestiv, motiv pentru care ne simțim obosiți imediat după servirea mesei și ar fi loc de puțină odihnă.  

5. Ce ne recomandați, concret, să mâncăm în primele zile, ca să ne adaptăm mai ușor organismul la alimentația de post?

În primele zile din post e indicat să consumăm preparate lejere, dar încărcate de nutrienți, cum ar fi salatele și supele cremă din rădăcinoase. Între mese, dacă simțim nevoia, putem servi semințe hidratate sau iaurturi vegetale cu semințe de chia și in zdrobit. Eu recomand cu căldură să ne începem ziua cu un suc verde prin presare la rece care să conțină frunze și tulpini de mărar și pătrunjel, țelină apio, iarbă de grâu, frunze de păpădie, urzică, castravete verde și o lămâie fără coajă. Nutrienții din conținutul sucului verde intră în circuitul celular în 15 minute de la consum, fără a fi nevoie ca aparatul digestiv să intre în procesul amplu de digestie, având astfel o masă ușoară și hrănitoare, cu un aport redus de calorii, dar cu o doză impresionantă de nutrienți de calitate în formă simplă imediat integrați la nivel celular. 

6. Ce părere aveți despre postul intermitent? E adus tot mai des în discuție în ultima perioadă.

Da, să nu uităm de importanța postului intermitent, după putere și râvnă, fiind important repausul digestiv de 10-12-16 ore. Dacă ultima masă a fost la ora 18.00-19.00, următoarea masă ar fi bine să fie în jurul orei  11.00-12.00. Până la ora 11.00, e indicat să hidratăm organismul și în acest interval să consumăm și sucul verde. Pare complicat și poate nerealizabil sfatul meu, însă confirm prin propriul exemplu că este posibil și tare m-aș bucura să știu că aveți grijă de sănătatea trupului și că profitați din plin de binecuvântările primăverii în parcursul Postul Mare. Dacă natura renaște, consider că ar fi un exemplu de conștiență asumată ajutând organismul să se regenereze la nivel celular cât mai mult posibil printr-o alimentație sănătoasă și echilibrată într-o simbioză perfectă cu lucrarea sufletului în pregătirea pentru Sfânta Înviere a Domnului.