Sfântul Moise Arapul, pe care-l pomenește Biserica noastră în 28 august, a fost cel mai iscusit dintre Părinții din pustia sketică, el, care înainte a fost tâlhar. Un tâlhar ajunge sfânt! Cum ajunge un tâlhar sfânt? Cu energiile cu care a lucrat în răutate, cu acelea lucrează în bunătate.

Se spune că cineva zicea așa către Dumnezeu: „Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc pe Tine cum am iubit altădată păcatul!”. Pentru că tot cu iubirea pe care o port în suflet am iubit și păcatul, acum aș vrea să Te iubesc pe Tine, măcar așa cum am iubit păcatele de odinioară.

Nicolae Iorga spune că numai dinții bolnavi simt fierbințeala sau răceala alimentelor pe care le primesc. Dacă dintele nu-i bolnav, nu simte durere nici când bea rece, nici când bea ceva cald, pe când dacă dinții sunt bolnavi, atunci suferă. Așa-i și cu mândria.

Când ești mândru, nu-ți place să-ți facă cineva vreo îndreptare, ești nemulțumit și asta arată că pătimești de mândrie, dar dacă primești îndreptarea, primești ocara chiar cum ai primi cinstea, ai biruit mândria.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 97-98)