Domnul este atât de milostiv, încât, chiar dacă păcătuiești de moarte în fiecare zi, te iartă și te îmbrățișează în fiecare zi, oricine Îl roagă pentru aceasta.

Un călugăr cădea continuu în păcatul greu al desfrânării, însă de fiecare dată când cădea alerga la biserică și cădea cu zdrobire de inimă înaintea icoanei lui Hristos și-L ruga cu lacrimi și suspine să-l ierte. Și Domnul l-a iertat. Aceasta s-a întâmplat timp de zece ani. 

Diavolul, însă, n-a mai răbdat și, când călugărul se ruga iarăși lui Dumnezeu în biserică, vicleanul „s-a pornit” asupra Domnului: „Nu ești drept! Pe mine, pentru o mică încălcare a poruncii, m-ai aruncat din Ceruri, în timp ce pe acest călugăr de aici, care păcătuiește în fiecare zi și își bate joc de Tine și Te batjocorește, îl primești și-l ierți!”. Și din altar s-a auzit glasul, răspunsul lui Hristos: „Tu, când acest călugăr aleargă spre păcat, nu-l alungi, ci îl primești. Eu, Care sunt iubitor de oameni și Mi-am vărsat sângele pentru mântuirea lui, aș putea să nu-l primesc? Păcătuiește de mii de ori într-o zi? De mii de ori îl voi primi, deoarece Mă roagă”. „Slavă Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ție!”, se rostește continuu în Biserică.

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, Editura Tabor, București, 2012, p. 62)