Nimbul de lumină în care se prezintă tot cadrul vieții călugărești este dumnezeiesc și fericit sunt cei ce rămân în acest cadru până la sfârșit, fără niciun compromis. Fericiți sunt de trei ori că s-au facut vrednici de cununa cea neveștejită a slavei și n-au trăit degeaba pe pământ. Ei sunt ca pomii răsădiți la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevărat Duhul lui Dumnezeu și întreaga Sfântă Treime își va face locaș în sufletele lor.

Numai a unora ca acestora le este viața fericită, care din pruncia călugarească s-au întraripat cu dumnezeiescul dar al curăției totale trupești și sufletești. Pentru ei nimic nu este greu, și nimic necurat. Că zice Sfântul Pavel că pentru cei curați toate sunt curate și sfinte. Pentru ei nimic nu este greu, căci toate le pot în Iisus Hristos care este veșnic cu ei; Domnul ne vrea să fim întregi ai Lui, întregi la minte și întregi la trup. (Părintele Dometie Manolache de la Râmeț)

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2005, p. 663)