Unor călugăriţe care se nevoiau la Sfintele Locuri şi erau fiicele sale duhovniceşti, le-a dat următoarele sfaturi:

- Vreau să vă însoţesc şi eu cu gândul la Sfintele Locuri, la Ierusalim, pe care unii din părinţii noştri s-au învrednicit şi l-au vizitat şi au văzut unde a fost înmormântat trupul Domnului nostru Iisus Hristos... Vă însoţesc şi eu cu gândul şi merg cu sfinţiile voastre până acolo şi le zic: Bine v-am găsit, părinţilor, fraţilor, maicilor şi surorilor care sunteţi aici şi v-aţi învrednicit să staţi la Locurile Sfinte, unde s-au mântuit Sfinţii Părinţi şi unde s-au nevoit şi unii dintre sfinţii noştri pe care i-am cunoscut...

Rămâneţi pe locurile acelea sfinte pe care le-aţi dorit din copilărie şi să nu ne uitaţi şi pe noi la rugăciunile pe care le înălţaţi înaintea Sfântului Mormânt!...

Să aveţi dragoste una faţă de alta că sunteţi surori şi străine acolo. Una să fie mamă la cealaltă, iar alta soră celeilalte. Dragostea lui Hristos să vă fie sfetnicul cel bun. Unde este dragoste, acolo este Domnul nostru Iisus Hristos; iar unde nu este dragoste, acolo nu este Hristos. Aşadar, dragostea şi pacea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie cu voi acolo şi în veci...

Dumnezeu să vă ajute. Mergeţi sănătoase, să ajungeţi cu bine şi să vă rugaţi şi pentru noi păcătoşii. Acolo să ne bucurăm de mila lui Dumnezeu, de rugăciunile Preacuratei Sale Maici şi de rugăciunile tuturor sfinţilor. Amin!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 112)