Pe pământ noi vedem, prin binoclu şi telescoape, obiectele la mare distanţă, şi cu toate acestea sunt margini peste care vederea noastră nu va putea trece niciodată. Însă acolo, dincolo de mormânt, cea mai adâncă prăpastie nu-i poate împiedica pe drepţi să-i vadă pe păcătoşi, şi păcătoşii să-i vadă pe drepţi.

Aceşti drepţi au fost şi ei oameni, contemporani cu tine, numai că, punând problema mântuirii în­tr-un mod foarte serios şi ducând o viaţă creştineas­că - după învăţătura, dogmele şi canoanele Bisericii Ortodoxe, având ca modele de sfinţenie atâta mulţi­me de Sfinți -, au ajuns, încă din această lume, la o asemenea limpezire a simţurilor lor, în­cât, cu Harul lui Dumnezeu, aproape că atingeau starea primilor oameni înainte de păcat şi străvedeau mult mai departe de hotarele lumii văzute. Ei înţelegeau, vedeau şi pătrundeau lucrurile lumii duhovniceşti; ei erau în legătură cu duhurile şi cu sufletele.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 334)