Părinte, Dumnezeu, Care știe mai înainte de naștere cine se mântuiește, de ce nu silește pe om să meargă pe calea mântuirii?

Da, Dumnezeu știe toate mai înainte de nașterea noastră. El știe care din oameni se vor mântui și care se vor osândi. Dar nu le hotărăște toate mai dinainte, ci lasă la voia lor liberă. Că dacă l-ar sili pe om pe calea mântuirii, i-ar răpi libertatea și voința, și omul nu ar mai avea nicio plată dincolo. Adică, omul și-ar pierde calitatea sa de om, de ființă liberă și, deci, și-ar pierde și răsplata și mântuirea. Că Dumnezeu nu este spărgător de uși, ci numai bate la ușa inimii fiecăruia, iar a deschide este în voia liberă a omului. Auzi ce zice Domnul: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).

Iată, dar, că Dumnezeu nu forțează ușa, adică voia liberă a omului. Dumnezeu știa mai dinainte că cetatea Ninive se va pierde pentru răutățile sale, dar nu a hotărât pierderea ei mai dinainte, așteptând întoarcerea oamenilor. Întoarcerea lor la pocăință a întors spre bine și hotărârea lui Dumnezeu (După Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre pocăință, din „Împărțire de grâu”).

Așadar, rămâne la voia omului de a se încununa sau a se osândi, căci Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (Isaia 45, 22; Matei 18, 14; Ioan 3, 16; Tim. 2, 4; 3, 4; II Petru 3, 9) La mântuirea fiecăruia dintre noi se cere o singură condiție: unirea voii noastre cu voia lui Dumnezeu, și atunci niciodată nu ne vom osândi.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 104-105)