Dumnezeu smulge pe sfinţii Săi din necazuri, nu prin aceea că-i lasă de-o parte neîncercaţi, ci prin aceea că le hărăzeşte răbdare.

Căci dacă „necazul lucrează răbdare, iar răbdarea încercare” (Romani 5, 3), cel ce îndepărtează de la sine necazul se lipseşte de încercare.

Deci după cum nimeni nu-şi dobândeşte cununa biruinţei decât atunci când se găseşte în luptă cu altcineva, tot asemenea nu poate fi cineva numit încercat decât numai prin necazuri.

Deci „din toate necazurile m-a smuls pe mine”, nu nelăsându-mă să fiu necăjit, ci o dată cu ispita hărăzindu-mi şi ieşirea din ea, adică puterea de a o suporta”.

(Sfântul Vasile cel Mare, Comentarii la Psalmi, comentariu la psalmul XXXIII, în col. Izvoarele Ortodoxiei, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 1939, p. 175)