Două dintre cele mai importante minuni săvârșite de Sfântul Ioan cel Nou ne sunt cunoscute prin istorisirile recent canonizatului Mitropolit Petru Movilă al Kievului. Iată ce ne spune acesta în a sa Împăcare a Bisericii Ortodoxe:

„Ne-a povestit Varlaam că în anul 1620, [...] în joia de după Pogorârea Sfântului Duh, când la Mitropolia Sucevei se serbează pomenirea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, oamenii care vin de obicei din ținuturi îndepărtate aduc multe daruri și dau bani mulți când sărută moaștele sfântului.

Și ecleziarhul, învățat fiind de necuratul, a luat o parte din banii puși pe farfuria de lângă racla sfântului și i-a ascuns în capișon. Îndată după aceea a intrat satana și l-a făcut să se arunce la pământ în fața raclei sfântului, răcnind și făcând spume la gură.

Cei care au văzut, au alergat și i-au dat îndată de știre mitropolitului care, venind și văzându-l chinuit de diavol, a zis: „Ori a luat ceva din moaștele sfântului, ori a luat fără binecuvântare din banii aceștia, pângărindu-se”. Pe loc a poruncit să-l caute și, căutând, au găsit în capișonul lui mulți bani.

Însă fiindu-i milă și văzându-l chinuit de drac, mitropolitul a prins a rosti rugăciuni pentru dezlegare de blestem și îndată a ieșit din el duhul necurat, iar ecleziarhul, ridicându-se, a îngenuncheat la picioarele arhiereului, mărturisindu-și păcatul său și cerând iertare. Iar mitropolitul, certându-l îndelung, l-a înlăturat pentru un timp și, după ce și-a ispășit pedeapsa, l-a iertat”.

(Florin Grigorescu, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava în viaţa credincioşilor, Editura Arhiepiscopiei Sucevei Şi Rădăuţilor, Suceava, 2003)