Experienţa a arătat că mulţi dintre cei care s-au învrednicit în vis de vedenia vămilor, a Înfricoşatei Judecăţi şi a altor lucruri cumplite de dincolo de mormânt, au fost cutremuraţi de vedenie pentru scurt timp, iar apoi au căzut în împrăştiere, au uitat de cele văzute şi au trăit în negrijă; dimpotrivă, unii care nu au avut nici un fel de vedenii, ci s-au învăţat cu osârdie în legea lui Dumnezeu, au venit treptat la frica lui Dumnezeu, au atins sporirea duhovnicească şi au trecut din pământeasca vale a plângerii în fericita veşnicie cu bucuria născută din încredinţarea mântuirii.

Sfântul Ioan Scărarul cugetă despre partea pe care o au demonii în visele monahilor, folosind cuvintele de mai jos: „Atunci când părăsim, pentru Domnul, casa şi rudeniile noastre, dându-ne pe noi înşine străinătăţii pentru dragostea lui Hristos, demonii, din răzbunare, încearcă să ne tulbure prin visuri, arătându-ne rudeniile noastre plângând, fie murind, fie închise, fie strâmtorate pentru noi. Deci, cel ce crede viselor e asemenea celui ce aleargă după umbra sa şi încearcă să o prindă.

(Sfântul Ignatie Briancininov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Alexandria, 2010, p. 29)