Neajunsul rânduielilor bine definite este faptul că ele liniștesc conștiința celor ce le pot păzi, dându-le simțământul că sunt mântuiți. Este o înțelegere copilăroasă. Fariseii, nevoitorii și cărturarii Vechiului Legământ se înfrânau și ei, dar nu era destul. Hristos a zis: „De nu veți depăși virtuțile fariseilor, nu vă veți putea mântui”.

Sfântul Pavel, marele geniu dat nouă de pronia lui Dumnezeu, spune că nicio lege nu a dus vreodată pe cineva la desăvârșire. Cu toate acestea rânduielile Bisericii pot fi un ajutor la început. Desigur, dacă de la început am fi lăsați în voia noastră, pradă propriei libertăți, ne-am putea simți oarecum pierduți.

Omul ce a ajuns a se ridica mai presus de toată legea a atins starea de îndumnezeire, adică mântuirea. Este mai de însemnătate a fi conștient și răspunzător pentru fiecare mișcare a inimii și a minții, decât a avea o pravilă. Este mai greu a ajunge la o anume stare de dreaptă-osebire, decât a-ți rândui niște pravile.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 34)