Evenimentul a fost organizat în cadrul celei de-a VI-a ediții a Lunii Sculptorilor Români – proiect desfășurat între 19 februarie și 19 martie 2026, dedicat anul acesta împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. Dintre cele 45 de expoziții și manifestări care au transformat Iașul într-un spațiu viu al artei, „Euharistie” a primit un loc special. 

Au fost mai multe motive pentru care exact sala aceasta din cadrul Muzeului Mitropolitan a fost aleasă ca spațiu pentru expoziție, după cum a explicat ipodiaconul Mihai-Alex Olteanu, muzeograf: 

În primul rând, am vrut să alăturăm două Sfinte Taine ale Bisericii: Taina Botezului, prezentată ca temă centrală a sălii Baptisteriu, și acum încununarea cu Taina Euharistiei. Știm că nu se poate participa la Euharistie fără Botez, așa că vedem expoziția ca o desăvârșire. Drumul pe culoarul perimetral până în acest spațiu e gândit ca un loc de liniștire interioară, de acumulare experiențială, astfel încât la final să se ajungă la experiența credinței, coerentă, unitară și trăită în Biserică. Un alt motiv ar fi chiar modul în care este decorată sala: piatra, apa și lumina par să vorbească, deopotrivă, despre începuturi, despre renaștere și despre credință. Iar primele sculpturi în natură au fost realizate de curgerea apelor. Toate detaliile sculptate care înfrumusețează sala nu au intrat în concurență cu exponatele, ci le-au pus și mai mult în valoare, aducând aminte și de motivele care l-au inspirat și pe Brâncuși.

Născut în 1967 și format la Institutul de Arte Plastice din București, secția Sculptură, Nicolae-Ovidiu Popa își desfășoară activitatea în atelierul său din Clinceni, Ilfov. Are numeroase lucrări amplasate atât în România, cât și în străinătate și este recunoscut ca având conturat, de-a lungul timpului, un univers artistic în care tema religioasă și morala creștin-ortodoxă ocupă un loc central. Pentru artist, căutarea nu este doar estetică, ci profund existențială:

Tema propusă de mine a fost aceea a creștinului ortodox care mărturisește, prin lucrările sale, ceea ce a primit, ceea ce are în interior și spre ceea ce tinde.

În centrul acestei mărturisiri se află Euharistia – nu doar ca temă artistică, ci ca realitate vie spre care converg toate celelalte: credința, rugăciunea, crezul, căutarea. Continuă artistul:

Este ducerea mai departe a momentului pe care un artist îl așază în viața sa din momentul în care s-a trezit. Te duci în fața materialului și acolo continui rugăciunea. Dacă această rugăciune pe care tu o faci reușește să înmagazineze și să transmită, atunci lucrarea în sine va transmite. O lucrare de artă, după părerea mea, trebuie să fie purtătoare de emoții. Ea trebuie să încarce privitorul și să îl așeze către un drum cât mai aproape de moralitate. 

Această perspectivă a schimbat și modul în care privitorul a fost chemat să se apropie de lucrări. Nu doar să le analizeze, ci și să le simtă.

Astfel, între piatră și lumină, între formă și sens, expoziția „Euharistie” nu a cerut doar să fie privită, ci trăită. Un parcurs care a început în exterior și s-a continuat în interior, un drum de la formă la inimă.