(Fotoreportaj) Pași prin Iași. Închinare la șase dintre cele mai reprezentative biserici din zona centrală
O vizită în Iași te aduce, mai mereu, în zona centrală a orașului. O zonă plină de frumos, de istorie și de duhovnicie. Turist în Iași fiind, te bucuri de parcuri, de natură, de clădiri istorice, de magazine, de terase și de socializare. Însă e imposibil să nu-ți simți sufletul cum freamătă. E imposibil ca pașii să nu te îndrume și spre locurile în care te întâlnești cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții. Pe cărarea aceasta te invităm astăzi – și-n șase locuri vom opri, spre închinare.
Pentru că Iașul e cetatea Sfintei Parascheva – și pentru că reperul principal al Iașului creștin este locul care găzduiește sfintele moaște ale Cuvioasei, primul popas îl vom face la… Mitropolie!
Ierusalimul Moldovei sau Maica bisericilor moldave, așa cum a fost numită Catedrala Mitropolitană, aceasta a reprezentat dintru începuturi centrul de greutate în jurul căruia s-a dezvoltat, în timp, orașul. A fost construită pe locul în care s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă și Biserica Stratenia, iar prima piatră de temelie s-a pus în anul 1833, de către Mitropolitul Veniamin Costachi. Din păcate, din cauza unor erori de calcul și de proiectare, bolta centrală a bisericii s-a prăbușit. Lucrările au fost întrerupte aproape 40 de ani și abia apoi, în 1880, au fost reluate sub atenta supraveghere și implicare a Mitropolitului Iosif Naniescu. A mitropolitului care a alergat desculț și plângând în toiul iernii spre paraclisul în flăcări de la Trei Ierarhi, unde se afla racla cu moaștele Sfintei Parascheva. A mitropolitului care atât de tare s-a bucurat când a văzut minunea: deși totul arsese în jur, trupul plin de Duh Sfânt al Cuvioasei rămăsese intact! A mitropolitului care a adus sfintele moaște în noua Catedrală Mitropolitană și care și-a dorit să-și facă mormântul afară, „perete în perete” cu Sfânta Parascheva, la picioarele celei pe care și-a luat-o ocrotitoare și mijlocitoare în fața lui Dumnezeu. A mitropolitului iubitor, drept, smerit, înțelept și blând – a Sfântului Iosif cel Milostiv care, din 2018, a ajuns în calendar și în Catedrală, având racla cu sfintele moaște foarte aproape de baldachinul Cuvioasei.
Nu doar Sfântul Iosif a îndrăgit-o pe Ocrotitoarea Moldovei. În preajma Hramului de pe 14 octombrie și în orice zi din an, la orice oră, la Sfânta Parascheva e un pelerinaj continuu. Cei care intră în curtea Ansamblului Mitropolitan se pot închina și în Catedrala Veche, pot vizita și Muzeul Mitropolitan, dar au ca țintă sigură și precisă întâlnirea cu Sfânta lor dragă. Unii așteaptă puțin, dar alții, chiar și în zile obișnuite, petrec între 20 de minute și două-trei ore la rând, în rugăciune cuminte și caldă.
Pentru că am amintit deja de primul loc în care au fost așezate cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva, te invit să mergem de la Catedrala Mitropolitană trei minute mai încolo, pe pietonalul Ștefan cel Mare, spre Mănăstirea Trei Ierarhi. Trecem pe lângă Palatul Roznovanu – Primăria Municipiului Iași, privim tot înainte, spre Palatul Culturii, dar ne oprim repede și ne facem cruce. De bucurie și de uimire! Căci descoperim biserica spre care ne îndreptăm… frumoasă ca o bijuterie! O capodoperă arhitecturală!
Broderia de piatră îmbracă în întregime zidurile. Peste 30 de registre cu motive decorative care nu se repetă pot fi observate într-o uimitoare armonie a elementelor specifice stilurilor Art Nouveau, caucazian, bizantin, gotic, baroc. Biserica a fost ridicată de marele voievod Vasile Lupu, același care a adus de la Constantinopol, în iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva în cetatea Iașilor. Astăzi, Mănăstirea Trei Ierarhi adăpostește racla cu o părticică din moaștele Sfântului Vasile cel Mare și un veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva.
În plus, în pereții laterali ai pronaosului se află patru morminte, câte două pe fiecare parte, în care sunt depuse osemintele familiei ctitorului și ale domnitorilor Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Mormintele sunt acoperite cu lespezi masive de marmură neagră ornată.
Bijuterie și loc plin de cultură și de istorie este aici! Și, dacă nu erau suficiente cele menționate până acum, află că în curtea mănăstirii este și Sala Gotică, locul în care s-au desfășurat lucrările Sinodului de la Iași din 1642, iar în chiliile de la Sfinții Trei Ierarhi a fost instalată prima tipografie din Moldova.
Ne facem cruce din nou, cu recunoștință și cu întrebarea firească: oare ar mai putea ceva să ne surprindă? Următoarea oprire de liniște și de întâlnire cu Dumnezeu e după alți câțiva pași, trecând de Casa Cărții și de clădirea Consiliului Județean, traversând Strada Anastasie Panu. Lângă Palatul Culturii se află Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”, construită între anii 1491-1492 de domnitorul Ștefan cel Mare. Fiind situată în apropierea vechii Curți Domnești, aici au fost unși în domnie cu Sfântul și Marele Mir aproape toți domnii Moldovei – de la Despot Vodă până la Alexandru Ioan Cuza.
Biserica a fost refăcută la sfârșitul secolului al XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy. Practic, edificiul a fost desfăcut bucată cu bucată, pentru a fi reconstruit din temelii. Grație acestei munci de migală și de mare artă, „Sfântul Nicolae Domnesc” rămâne cea mai veche biserică din Iași care s-a păstrat până astăzi. Arhitectura exterioară împletește armonios piatra, cărămida aparentă și teracota – iar în firidele din registrul superior sunt pictate în frescă 282 de chipuri de sfinți și de filosofi precreștini. În interior, decorațiunile și tonurile calde, icoanele și atmosfera te îmbie să poposești și să stai de vorbă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu toți sfinții. Și cu sufletul tău.
Ieșim, apoi, și pentru că nu vrem încă să grăbim pasul, poposim în fața Casei Dosoftei. Aici, unde azi e muzeu, a funcționat o tipografie de carte românească. Aici a fost instalată tiparnița adusă de la Moscova și aici au ieșit valoroase cărți bisericești în limba română.
Plecăm, în cele din urmă, spre… mai departe! Câteva minute și câțiva pași ne despart de Biserica „Sfântul Sava” de pe strada Costache Negri, biserica în care, din 2005, slujbele se traduc și în limbaj mimico-gestual pentru persoanele cu deficiență de auz și vorbire.
Ajungem față în față cu o construcție monumentală unică în România, fiind prima ctitorie din capitala Moldovei în care se îmbină elemente arhitecturale bizantine, orientale, gotice, moldovenești și muntenești. Inițial, o așezare monahală a fost întemeiată aici de călugării greci veniți de la Mănăstirea Sfântul Sava din Ierusalim. Însă, în mai puțin de un secol, din cauza degradării rapide și a unui incendiu provocat de invazia tătarilor, sfântul locaș a trebuit să fie refăcut din temelie. În forma sa actuală, biserica este ctitorie a postelnicului Enache Caragea, din 1625.
Printre obiectele de cult aflate și astăzi în biserică, există un clopot din 1570, cu inscripție în limba polonă și o dveră brodată în stil bizantin din secolul al XVIII-lea, cu inscripție în limba greacă. La „Sfântul Sava”, odoare de mare preț sunt și raclele cu părticele din moaștele Sfinților Trifon și Marina. Și tot aici, la „Sfântul Sava”, în turnul clopotniță al bisericii este expusă o colecție cu 80 de cărți de patrimoniu din secolele XVIII-XIX. Despre priveliștea din turn ce-ar mai putea fi de spus? Ne uităm în zare, spre Catedrala Mitropolitană, și ne bucurăm de un Iași minunat.
Coborâm din turn, ieșim din biserică și din curte, traversăm Strada Armeană și Parcul „Costache Negri” și ajungem, cât ai clipi, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica Bărboi i se spune, cel mai adesea, după numele vornicului Ursu Bărboi care, în acest loc, a ridicat un așezământ în jurul anului 1615. Biserica de azi, însă, a fost construită între 1841-1844 de marele logofăt Dimitrie Sturdza.
Datorită formei și dimensiunilor ei, Biserica Bărboi este replica moldovenească a unor edificii similare din Muntele Athos. În plus, ea a și fost, în vechime, metoc al Mănăstirii Vatoped. Operă a arhitectului Andrei Caridis, este singura biserică din Iași cu planul arhitectural în formă de cruce greacă. Pictura este influențată de stilul renascentist, cu sfinții reprezentați în mărime naturală. Aici sunt înmormântați câțiva membri ai familiei boierești Sturdza, precum și marele poetul Alecu Russo, cel care a scris „Cântarea României”.
Ansamblul arhitectonic cuprinde și un turn-clopotniță prevăzut cu ceas, reconstruit de meșteri aduși din orașul italian Padova.
Trecem peste drum de Bărboi și traversăm linia de tramvai din Târgu Cucu. Ne întâmpină un zid impunător și un alt impresionant turn-clopotniță, înalt de aproape 30 de metri, care a fost, pentru multă vreme, un simbol al Iașului. Fortificația, prevăzută la colțuri cu turle, a fost ridicată în 1667, iar turnul-clopotniță a fost refăcut în 1900.
Înăuntru... departe de agitația orașului, ne salută – în egală măsură semeață și smerită – Mănăstirea Golia. O veche ctitorie a marelui logofăt Ioan Golia din secolul al XVI-lea, refăcută apoi la alte dimensiuni de voievodul Vasile Lupu și terminată de fiul său, Ștefăniță Vodă, în 1660. Biserica prezintă o îmbinare de stiluri în care predomină elementele bizantin și baroc.
Pe frontispiciul de la intrarea în biserică este reprezentat bourul Moldovei, care este asociat cu coroana împărătească și cu acvila bicefală bizantină. Stema este flancată de Fecioara Maria și Arhanghelul Gavriil, semnificând hramul Buna Vestire, tocmai hramul Mănăstirii Vatoped, căreia Mănăstirea Golia a fost închinată, potrivit vremii.
Până la construirea actualei Catedrale Mitropolitane, Golia, care are 507 metri, a fost cea mai mare biserică din Moldova.
În incinta mănăstirii se poate vizita și Casa Creangă, clădire din secolul al XVIII-lea. Aici a trăit timp de 5 ani, alături de soție și de copilul său, autorul poveștilor și „Amintirilor din copilărie”, cât a fost diacon la Golia.
Ca o poveste frumoasă și de suflet ne-a fost drumul acesta în care am descoperit o frântură din Iașul duhovnicesc. Ne-am plimbat prin istorie și ne-am minunat de tot ceea ce, cu jertfă și cu dragoste de Dumnezeu, au făcut înaintașii noștri. Ce comoară ne-au lăsat! Ce locuri pline de încărcătură culturală și spirituală! Au fost doar câțiva pași prin Iași – dar pe fiecare l-am simțit ca pe un dar. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Urmărește și:
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
