Într-o zi, un călugăr tânăr l-a întrebat pe părintele N., care avea 86 de ani:

– Părinte, câte ore ar trebui să doarmă un călugăr?

– Ascultă, frate: Sfântul Teodor Studitul şi Sfântul Simeon Noul Teolog au spus că 4–5 ore de somn pe zi ar trebui să fie de ajuns. Dar Avva Arsenie, în Pateric, zice că pentru un călugăr râvnitor, o oră de somn ar trebui să fie suficient. Sfântul Acachie Kafsokalivitul obişnuia să spună: «Găsesc că o oră de somn nu este suficientă, dar dacă sfinţii spun aşa..., ar trebui să încercăm».

– Şi tu cât de mult te odihneşti?

– Frate, care este trebuinţa acestei întrebări?

– Pentru mine şi pentru dragostea lui Hristos, te rog să-mi spui.

– Am să-ţi spun: o oră din 24 de ore este de ajuns.

– Dormi o oră întreagă sau cu întreruperi?

– Cu întreruperi, bineînţeles. Un sfert de oră, din când în când.

– Şi cum îţi petreci timpul?

– Din nefericire, acum am dublă hernie şi nu pot sta în picioare ca să citesc Psaltirea, Evangheliile şi să spun Rugăciunea lui Iisus.– Întreaga Psaltire şi Evangheliile?

– Bineînţeles, în întregime.

– În fiecare zi?

– În fiecare zi. Singurul lucru este că nu mai pot citi în picioare. Aşa se întâmplă la bătrâneţe.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 41-42)