Duhul familiei creştine ar trebui să fie înlăuntru ca al unei chilii pustniceşti. Acest lucru ar putea speria pe mulţi, dar cine a intrat vreodată în chilia unui pustnic a simţit pacea adâncă de acolo, intimitatea, căldura chiliei. Acea pace covârşeşte sărăcia din jur, încât omul nu mai este deranjat de simplitatea locuinţei. Acea pace şi căldură - rod al unei vieţi de adâncă smerenie şi rugăciune - trebuie să locuiască în toate familiile. Mănăstirea Studion, pe vremea Sf. Teodor, avea 1000 de călugări şi era pace şi linişte şi trăire evanghelică. Dacă 1000 de oameni puteau vieţui în pace, oare este greu să facă acest lucru 4-5 persoane? Aşa trăiau şi creştinii din Ierusalim pe vremea apostolilor: cu femei, copii etc., şi erau câteva mii.

(nota 6 la Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări despre viaţa de familie, cap. Despre petrecerea femeii în casă, traducere: Pr. Marcel Hancheș, Editura Învierea, p. 54-55)