Bucuria Tainei Cununiei e deplină numai prin dăruirea totală de sine
Cine trăiește în iubire se află în Dumnezeu și persoanele care se află în iubire curată au tainica senzație că sunt îmbrățișate de Dumnezeu, deci El este prezent și iubirea Lui lucrează în acel loc.
Ritualul căsătoriei este alcătuit în jurul bucuriei, dar acesta, fidel profunzimii duhovniceşti a tainei sale, îndrumă spre adevărata sa inimă tainică.
Ca să scoatem din această bucurie lumina pe care o conţine, ea trebuie să se înalţe şi să ajungă la bucuria martirilor, mărturisitorilor, bucurie care nu străluceşte cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine. Iubirea este aceea care menţine unitatea dintre bărbat şi femeie, iar ei i se adaugă harul, coborât tot din iubirea lui Dumnezeu către facerea mâinilor Lui, asupra cărora Dumnezeu lucrează şi veghează neîncetat.
Cine trăieşte în iubire se află în Dumnezeu şi persoanele care se află în iubire curată au tainica senzaţie că sunt îmbrăţişate de Dumnezeu, deci El este prezent şi iubirea Lui lucrează în acel loc. „Dragostea nu piere niciodată” (I Corinteni 13,8), deci dacă veşnicia dragostei este asigurată, atunci veşnicia unirii mistice este condiţionată de veşnicia dragostei. Dragostea zideşte şi garantează unitatea. Nu se mai poate vorbi în familie de personalitate, de individualitate, de libertate proprie, ci numai de dăruire, în încredere şi iubire desăvârşită.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfaturi către miri, Editura Lumina, Bucureşti, 1995. p. 60)