Natura copilului este blândă şi receptivă la bine. Dacă noi, adulţii, avem nevoie de mult efort în lupta cu patimile, în cazul copilului, în anumite condiţii, virtuţile se dezvoltă uşor şi repede.

Printre factorii principali ai creşterii duhovniceşti a copilului se numără şi imitarea celor mari şi dobândirea roadelor Duhului lui Dumnezeu din mediul înconjurător. Aşadar, un copil iubitor va creşte într-un mediu în care există dragoste reciprocă. Bucuria şi liniştea duhovnicească îi vor fi asigurate numai dacă aceste sentimente predomină în sânul familiei.

În el nu se va naşte nici o îndoială, atunci când credinţa părinţilor este mare. Inima copilului va fi miloasă şi sensibilă la durerea aproapelui, dacă el va fi martorul permanent, iar cu anii şi participant activ, la milostenii şi binefaceri, la activitatea slujirii şi compătimirii tuturor celor necăjiţi.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 64)