Sfântul Pavel le spune creștinilor din Colose că nunta nu este o relație parțială și singulară, ci este o relație reciprocă. Această poruncă, de a-ți iubi soția, era total radicală în acea epocă. Dragostea soțului pentru soție nu înseamnă a avea doar sentimente de afectivitate sau atracție trupească, ci trebuie să implice o grijă permanentă pentru bunăstarea familiei. Trebuie să fie o dragoste jertfelnică. Pavel descrie în epistola către Efeseni cum trebuie să fie dragostea unuia pentru celălalt: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea… Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Efeseni 5:25, 28-31, 33). Dacă soțul și soția au ajuns a fi un trup prin binecuvântarea Domnului, atunci, pentru soț, a-și iubi soția înseamnă a iubi pe cineva care a devenit o parte din el. El trebuie să aibă o dragoste întrupată, care să-i permită să învețe a umple nevoile emoționale ale soției și să crească duhovnicește împreună.

O pereche devine înțeleaptă atunci când zidește zilnic familia formată și nu așteaptă pasiv în cabinetul vreunui psihoterapeut soluții la problemele care, inevitabil, apar în cuplu și nici nu așteaptă prăbușirea familiei în sălile tribunalului.

A nu fi aspru cu soția vrea să zică să avem un comportament total opus asprimii, fiind înțelegători, răbdători și încurajându-o chiar și atunci când ceea ce face nu e tocmai pe placul nostru. Mereu trebuie să ne rugăm pentru ea, să o ajutăm și să ne facem timp pentru a o întreba cum a încheiat ziua! Spune un proverb că acela care nu o cinstește pe soția sa, se necinstește pe sine!

Sfântul Petru arată clar de ce soții trebuie să-și trateze soția cu cinste: „Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate” (1Petru 3:7). Rugăciunile noastre sunt împiedicate din pricina păcatelor nemărturisite. În loc de a le vedea pe femei ca pe niște ființe inferioare, trebuie să le vedem așa cum Dumnezeu le vede: „moștenitoare ale harului vieții”. Rugăciunile noastre de mijlocire pentru soție sunt folositoare pentru că, și în acest mod, ne arătăm dragostea pentru ea, așa cum și Hristos Și-a arătat dragostea pentru biserică, dându-ne și viața pentru soție.