Feluritele forme ale pescuitului (Luca 5, 1-11)

Reflecții

Feluritele forme ale pescuitului (Luca 5, 1-11)

Precum pe Simon, devenit ulterior Petru și pe fiii lui Zevedeu, Hristos ne cheamă și pe noi. Ne invită să devenim pescari de oameni. Să navigăm prin valurile învolburate ale lumii și să nu ne scufundăm. Să aruncăm mreje precum faptele bune și dragostea pentru aproapele, înspre suflete ce stau să se înece din pricina potopului iscat de păcate, patimi, ori meschinării mundane.

Text și context

Există felurite modalități prin care Dumnezeu se revelează în decursul istoriei. Toate marcate de anumite particularități. Căci, întâlnirea cu Divinul schimbă inimi și vieți. Ea se recunoaște după starea de pace și de bine pe care o pricinuiește. Uneori, e acompaniată de un miracol. Faptele se petrec mereu cu un scop precis. Au o motivație de natură morală și utilitate practică. Ceva asemănător se întâmplă și în cadrul pericopei evanghelice a acestei duminici.

Lacul și corabia

Pe malul lacului Ghenizaret, Hristos vorbește mulțimii setoase de cuvânt. O hrănește duhovnicește. Contextul permite ca acolo lumea să poată ședea destul de confortabil și să asculte. Bun orator, atent la nevoile auditoriului, Învățătorul observă două corăbii trase la mal. Cere unuia dintre proprietari, anume Simon, să îi îngăduie să se folosească de ea în scopuri oratorice. Cu un vânt prielnic, timbrul lui ar fi amplificat, iar impactul asupra mulțimii, mai puternic. Omul se conformează, fără să știe ce va urma. Odată încheiat discursul, va fi beneficiarul unei minuni.

Pescuirea și chemarea

Învățătorul îi cere să arunce mreaja, sfidând regulile elementare ale profesiei. Pescar cu vechime, proprietarul corabiei încearcă să se scuze. „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”, va zice el. Totuși, va decide să se conformeze. Va fi răsplătit cu prisosință. Corabia se va umple de pește, încât aproape că se va scufunda. Ajutoarele vor fi solicitate și se vor arăta numaidecât. Ceea ce urmează e cutremurător. Vine să vorbească despre sinceritatea și noblețea unui suflet. Simon cade în genunchi și îi cere Domnului să plece: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Cu toate acestea, nu i se va răspunde afirmativ. Dimpotrivă. Va trece printr-un amplu proces de reconversie profesională: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Va deveni, din pescar, apostol. Va fi chemat să întindă mrejele pe luciul unei mări mult mai întinse decât micuțul lac galileean. Una mult mai capricioasă și mai periculoasă, ce-i drept. Lumea. Rezultatele vor fi pe măsură. Roada va umple până la sfârșitul veacurilor corabia Bisericii de pești. Va fi formată din cei în inimile cărora cuvântul lui Dumnezeu va găsi răsunet. Conștienți de măreția misiunii și fascinați de cele întâmplate, atât Simon, cât și compatrioții săi vor lăsa imediat totul și-l vor urma. Anilor de ucenicie le vor urma alții, de roadă, dar și bucuria moștenirii Împărăției.

În loc de concluzii

Precum pe Simon, devenit ulterior Petru și pe fiii lui Zevedeu, Hristos ne cheamă și pe noi. Ne invită să devenim pescari de oameni. Să navigăm prin valurile învolburate ale lumii și să nu ne scufundăm. Să aruncăm mreje precum faptele bune și dragostea pentru aproapele, înspre suflete ce stau să se înece din pricina potopului iscat de păcate, patimi, ori meschinării mundane. Să ne reconvertim, schimbându-ne sufletele și să schimbăm astfel fața lumii. Conștienți fiind că, aidoma pescarului, am avut și noi parte de evenimente minunate în viața noastră. Și poate, aidoma lui, simțindu-ne copleșiți de măreția Celui care ne-a călcat pragul sufletului. Îndrăzniți!