Fratele Ștefan Crăciunescu – Mărturisitor în temnițele comuniste

A cunoscut penitenciarele de la Iași (1959), Jilava (1959), Gherla (octombrie 1959, decembrie 1962), lagărul de muncă de la Periprava, apoi închisoarea de la Dej (august 1963). A fost eliberat la 14 aprilie 1964 din penitenciarul Gherla.

Părintele Ștefan Crăciunescu s-a născut la 6 februarie 1934 în familia unui muncitor ceferist din Câmpulungul Moldovenesc, județul Câmpulung. Evident că originea socială a tânărului Ștefan îl recomanda întru totul pentru a urma o școală precum Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung. Numai că, spre absolvirea liceului, Ștefan Crăciunescu își manifesta talentul literar într-o formă autentică, total străină de aspirațiile educatorilor comuniști. Împreună cu alți doi colegi, Gavrilă Rus și Gheorghe Tănase, a înființat un cenaclu literar în care fiecare își prezenta creațiile și recita din poeții clasici români. Poate că nu această activitate a declanșat ancheta Serviciului de Contrainformații Militare. Activitatea literară de la liceul militar va fi fost cunoscută de către conducerea instituției, atâta vreme cât cenaclul a funcționat până la absolvirea celor trei tineri. Mai apoi, ceea ce i-a convins însă pe cei din Securitate că preocupările literare ale tinerilor ar putea ascunde ceva naționalist și chiar mistic a fost mai ales gestul lui Ștefan Crăciunescu, după absolvire, de a intra la 4 august 1958 în obștea Schitului Rarău, de lângă Câmpulung. Probabil că personalitatea duhovnicească a ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor îl convinsese să se închinovieze la Rarău. Aflat aici, este numit secretar al așezământului și se înscrie la Seminarul teologic de la mănăstirea Neamț. Împreună cu câțiva colegi își manifestă obstinația față de predarea limbii ruse, fapt care probabil a atras atenția unor delatori ai Securității.

La 15 ianuarie 1959, Ștefan Crăciunescu a fost arestat de Securitate. În anchetă s-a consemnat faptul că, în cenaclul literar din liceu, cei trei tineri „comentau în mod dușmănos ideologia marxist-leninistă, măsurile luate de partid și guvernul RPR, aducând insulte și calomnii la adresa literaturii și culturii socialiste”. De asemenea, erau învinuiți că, prin activitatea lor, cei trei „refuzau să mai scrie poezie, deoarece acestea ar fi fost lozinci socialiste”. Cât despre convingerile lui Ștefan Crăciunescu, în anchetă martorii declarau: „Acesta căuta să ne convingă că lumea de astăzi ar fi ceva formal, fără conținut și că totul este forțat, arătând în acest sens că regimul actual ar da o orientare greșită literaturii”. Tot în anchetă, fratele Ștefan arăta că în obștea de la Rarău „a găsit liniștea sufletească”. Ștefan Crăciunescu a fost judecat și condamnat prin Sentința nr. 293 din 15 mai 1959 a Tribunalului Militar Iași la 8 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale prin agitație”. A cunoscut penitenciarele de la Iași (1959), Jilava (1959), Gherla (octombrie 1959, decembrie 1962), lagărul de muncă de la Periprava, apoi închisoarea de la Dej (august 1963). A fost eliberat la 14 aprilie 1964 din penitenciarul Gherla. Nu i se permite să revină în monahism. Se angajează ca muncitor forestier, apoi ca tehnician constructor pe șantierul fabricii de mobilă din Câmpulung. Este văzut ca „o fire retrasă, înclinat spre religie”, fiind „cunoscut sub numele de preotul”. În iulie 1985, îi scria ieromonahului Ștefan Nuțescu de la Mănăstirea Sihăstria: „Totul este deșărtăciune și vânare de vânt. Cu toate că am familie, mai presus de toate am pe Iisus, de care nimic și nimeni nu mă poate despărți. Aștept în viforul acestei vieți materiale lumină și înțelegere. Duc o luptă titanică în această lume înșelătoare și zbuciumată”.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie