Atunci când sunt călăuzite de rugăciune, forţele morale dinăuntrul nostru devin mai puternice decât toate ispitele şi le biruiesc.

Frecvenţa în rugăciune creează un obicei al rugăciunii, care repede devine o a doua natură şi care, frecvent aduce mintea şi inima la o stare duhovnicească înaltă. Este singura cale de a ajunge la înălţimea adevăratei şi curatei rugăciuni. Ea constituie cel mai bun mijloc de pregătire eficace pentru rugăciune, drumul cel mai sigur pentru a ajunge la ţinta rugăciunii şi la mântuire.

Fiecare dintre noi poate dobândi rugăciunea lăuntrică – adică, s-o facă un mijloc de comunicare cu Domnul. Nu ne costă nimic, în afara efortului de a ne cufunda în tăcere şi în adâncurile inimii noastre, precum şi grija de a chema numele prea dulcelui nostru Iisus Hristos cât mai des cu putinţă, lucru care te umple de bucurie. Cufundarea în noi înşine şi examinarea sufletului nostru ne oferă ocazia de a afla ce taină mare reprezintă omul, de a simţi bucuria cunoaşterii de sine şi de a vărsa lacrimi amare de căinţă pentru căderile noastre şi pentru slăbiciunea voinţei noastre.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 328)