Mijloacele de care se folosesc demonii pentru a ne pune la încercare sunt gândurile, impresii și imagini mentale ale unor lucruri materiale sensibile. Dat fiind că trăim într-o lume materială sensibilă, nu putem evita cu totul aceste gânduri, cu alte cuvinte nu este cu putință nici să evităm cu totul ispitele. Ține de noi să ne lăsăm stârniți de aceste gânduri spre patimi sau nu.

Nu ține de creația materială ca atare, devreme ce originea ei este Dumnezeu Însuși Care a făcut-o bună, iar nu ca un obstacol pentru mântuirea omului, ci ca susținere a ei. Nu ține nici de reprezentările mentale (noemata) pe care intelectul nostru le extrage din realitatea materială, ele fiind doar mijlocul prin care intelectul cunoaște lucrurile și el a fost creat pentru asta. Nu ține în fine nici de cele două facultăți iraționale ale sufletului rațional prin care percepem lucrurile, ci numai de abuzul acestora de către noi și de reprezentările mentale pătimașe ale lucrurilor care se ivesc de aici și care leagă mintea. Pedagogia lui Dumnezeu n-are alt scop decât acela de a elibera mintea de aceste legături prin învățătura duhovnicească și prin porunci.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui – știința și învățătura Părinților pustiei despre mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 67-68)