Părinte, cel care are sfinţenie înţelege cine este viclean?

Da, înţelege pe cel viclean, precum înţelege şi sfinţenia unui sfânt. Vede răul, dar în acelaşi timp vede şi omul lăuntric şi distinge că răul este al diavolului şi vine din afară. Cu ochii sufletului său el îşi vede greşalele lui ca fiind mari, iar  pe ale celorlalţi mici. Şi cu adevărat sunt chiar crime, dar el justifică în înţelesul cel bun vicleniile omului rău; nu-l dispreţuieşte, nu-l consideră mai prejos decât el. Vede, de pildă, răutatea unui criminal, dar cugetă că acela a ajuns la punctul de a săvârşi crima pentru că nu a fost ajutat şi că el însuşi ar fi putut fi în locul aceluia, dacă nu l-ar fi ajutat Dumnezeu. Şi dimpotrivă, omul viclean deşi vede sfinţenia celulalt, nu cunoaşte gândurile bune pe care le are acela, precum nici diavolul nu le cunoaşte. Cel ce are o lucrare fină duhovnicească îl îndreptăţeşte pe aproapele şi nu pe sine. Şi cu cât înaintează duhovniceşte, cu atât mai mult se eliberează şi iubeşte pe Dumnezeu şi pe oameni. Atunci nu va putea înţelege ce înseamnă răutate, pentru că are numai gânduri bune pentru ceilalţi şi gândeşte numai curat şi pe toate le vede duhovniceşte, sfinte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti III- Nevoinţă duhovnicească, Editura Evanghelismos, Bucureşti 2003, p. 29-30)