Foarte mult ajută, când te-ai pune la rugăciune, să nu ai nimic cu nimeni. Și a trece cu vederea neajunsurile altora. Adică, neajunsurile care nu vatămă pe alții. Știi? Dacă cineva m-a ocărât, știi, cam de acestea. Dacă m-a ocărât cineva, nu trebuie să mă răzbun. Să mă rog pentru el, ca Bunul Dumnezeu să-l mântuiască, să-l ierte, așa. Dar, ca să-ți spun așa, pentru rugăciunea asta a inimii, mult e recomandată de Sfinții Părinți. Se poate păstra într-un loc de liniște. Și mai este și altfel.

Dacă acolo, între mulți, Duhul Sfânt te ajută să ai o liniște ... că liniștea este în mai multe trepte. Este liniște care e din afară. Și dacă eu am o liniște din afară și o folosesc, atunci Duhul Sfânt începe a se sălășlui în inima noastră și vom simți a doua liniște, lăuntrică. Și liniștea asta lăuntrică – te vei simți în unele dăți, cam așa – ca și cum ai fi ca printre copaci. Cam cum mergi printr-o pădure și mergi printre copaci. Și n-ai treabă, nica, cu copacii aceia. Altu-i mai strâmb, altu-i-ntr-un fel, altu-i în alt fel, nu dai atenție.

(Părintele Răzvan Andrei Ionescu, Părintele Proclu, așa cum l-am cunoscut, Editura Doxologia și Editura Apostolia, Iași, 2017, p. 33)