Sfântul Isaac Sirul numeşte smerenia haină a dumnezeirii, deoarece Cuvântul, când S-a întrupat, cu aceasta S-a îmbrăcat. Acelaşi lucru îl spune şi dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul despre smerenie, zicând că: „Smerita cugetare este îmbrăcăminte a lui Hristos”. Sfântul Ioan Scărarul numeşte smerenia comoară în vase de lut şi zice că nici un cuvânt nu poate lămuri pe deplin însuşirile acestei comori duhovniceşti. Tot acest sfânt şi dumnezeiesc părinte zice că smerita cugetarea este un har fără de nume al sufletului, şi că numai aceia care au cunoscut-o din lucrarea proprie, adică din trăire, ştiu numele ei.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Despre vise şi vedenii şi despre Sfânta Împărtăşanie, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 25)