harismă

Viața și harismele Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, relatate de Mitropolitul Hierotheos Vlachos – care l-a cunoscut și l-a iubit

Cred că pe Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul se cuvine să îl înțelegem după criterii teologice, anume ca unul care s-a făcut părtaș lucrării curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în acord cu întreaga Tradiţie a Bisericii, care este premisa fundamentală a îndumnezeirii omului. Oricine vrea să îl înțeleagă pe Cuviosul Porfirie prin sentimentalisme şi din perspectiva unei iubiri fără discernământ față de toţi, în afara premiselor ascetice ale adevăratei iubiri, greșește. Astfel, şi în cazul Cuviosului Porfirie putem să identificăm premisele reale ale sfinţeniei, care constituie esenţa Teologiei Ortodoxe şi a Tradiţiei Ortodoxe.

Credința este maica, cununa și suma tuturor virtuților

Credința are nevoie de ascultare și nu de multă cercetare și când Dumnezeu poruncește trebuie să te supui, iar nu să iscodești.

Adevărata credință plăsmuiește din nou pe omul stricat de păcat

Adevărata credință îl umple pe credincios de putere morală de care se zdrobește ca de o piatră nezdruncinată orice rău din exterior, orice amenințare, orice primejdie.

Sensibilitatea sufletească poate distruge sau poate conduce la Dumnezeu

Dacă un om sensibil ar pune în valoare sensibilitatea moştenită, ea ar deveni cerească. Iar dacă o va lăsa să o exploateze diavolul, se va pierde. Şi astfel, aruncă darurile lui Dumnezeu. În loc să-I fie recunoscător lui Dumnezeu, le ia pe toate anapoda.

Dragostea nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt

Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toţi. Ne invidiem unii pe alţii. Tot timpul ni se pare una sau alta, toţi ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înşine.

Cu puțină bunăvoință, fiecare suflet poate simți prezența lui Dumnezeu

Adesea chiar şi la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor pu­ţină credinţă. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripeşte rândunica? Cine i-a dat această harismă?”. Sărmanul a fost mişcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinţei şi i s-a schim­bat fața.

Duhul cel Sfânt pune înlăuntrul nostru suspinele Lui

Duhul cel Sfânt pune înlăuntrul nostru suspinele Lui. Viața lui Dumnezeu începe să pătrundă înlăuntrul nostru și acum Dumnezeu vorbește și ascultă, deși mi se pare că eu ascult. Vorbești tu, iubești tu, te hrănești tu. Totuși fiindcă eu te iubesc, mi se pare că eu vorbesc, eu iubesc, eu mă hrănesc.

Dragostea, datoria sfântă a celor care vor să urmeze Domnului

Însăşi lupta asupra patimilor şi înflorirea harismelor duhovniceşti sunt nedespărţite de împlinirea poruncii iubirii.

Femeia își găsește împlinirea atunci când se bucură de harismele ei

De-a lungul întregii istorii, mediul social este cel care a format sau a deformat tipurile femininului. Cu toate acestea, femeia îşi salvează mereu, în adâncul adâncului ei, taina fiinţei şi a harismelor sale pe care Sfântul Pavel le desemnează prin simbolul „vălului”. Aceasta este taina care trebuie „dezvăluită”, descifrată, pentru a înţelege destinul „conjugal” al femeii, în strânsă legătură cu cel al bărbatului.

Ce îl face pe un duhovnic să fie numit „Avva”?

Ucenicii se rugau înainte de a merge să ceară un cuvânt de folos ca Dumnezeu să vorbească prin avva pentru mântuirea lor.

Pagini