harismă

Sfințenia nu este o virtute a omului, ci un dar al Duhului Sfânt, la care toți suntem chemați

Cei ce se împărtășesc, la măsuri diferite, de sfințenia lui Dumnezeu sunt numiți de Apostolii Domnului „sfinți”. Nimeni nu este îndepărtat de la chemarea vieții celei sfinte, care are felurite măsuri și chipuri de petrecere. De vreme ce Harul lui Dumnezeu ce sălășluiește în sfinți se revarsă și asupra trupului, precum și a întregii făpturi necuvântătoare, și trupurile lor se sfințesc, după cum și locurile unde au petrecut sau au fost îngropați au într-însele harul lui Dumnezeu. Câți se fac părtași energiei-lucrării îndumnezeitoare a lui Dumnezeu devin temple ale Duhului Sfânt, oricare ar fi locul unde își săvârșesc petrecerea și slujirea, indiferent de îndeletnicirea sau de chipul viețuirii lor.

„Cu cine vorbeşti, părinte?” – cum a plecat la Domnul Sfântul Sisoe

„Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să mai fiu lăsat să mă pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte”. Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine să fi pus început”. Şi au cunoscut toţi că este desăvârşit.

Necăsătoria: un „munte” mare, uriaş, anevoios, greu de izbutit

A evita căsătoria nu este uşor. Calea necăsătoriei este anevoioasă şi de aceea este practicabilă numai pentru puţini, pentru foarte puţini. Necăsătoria este un dar al lui Dumnezeu, este o harismă specială a Cerului.

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul ‒ drumul spre sfințenie

Petrecând în rugăciune și tăcere, Sfântul Varsanufie cel Mare și Sfântul Ioan Profetul, ucenicul său, au fost îndrumători duhovnicești pentru toți călugării din mănăstire și mirenii aflați în nevoie de un sfat. Epistolele lor sunt redate în volumul XI din Filocalia românească, fiind parte a moștenirii pe care au lăsat-o pentru cei care nu au avut șansa de a-i întreba ceva în vremea în care au trăit, dar pentru care răspunsurile se aplică și astăzi. Postitori și rugători, erau înzestrați cu darul înainte vederii, Sfântul Ioan Profetul fiind denumit astfel pentru darul înainte vederii, de care se învrednicise.

Căsnicii fericite, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov

Lucrările lui Dumnezeu se clădesc mereu cu simplitate minunată. Aceasta este caracteristica lor. Neascultarea de povaţa Sfântului, în condiţii asemănătoare, era însoţită de eşec.

„Nu vorbi despre persoana mea!”

„Nu vreau să vorbeşti despre darurile mele! Pe toate acestea mi le-a dat Dumnezeu doar-doar mi s-o înmuia inima şi-oi deveni mai bun…”

Viața și harismele Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, relatate de Mitropolitul Hierotheos Vlachos – care l-a cunoscut și l-a iubit

Cred că pe Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul se cuvine să îl înțelegem după criterii teologice, anume ca unul care s-a făcut părtaș lucrării curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în acord cu întreaga Tradiţie a Bisericii, care este premisa fundamentală a îndumnezeirii omului. Oricine vrea să îl înțeleagă pe Cuviosul Porfirie prin sentimentalisme şi din perspectiva unei iubiri fără discernământ față de toţi, în afara premiselor ascetice ale adevăratei iubiri, greșește. Astfel, şi în cazul Cuviosului Porfirie putem să identificăm premisele reale ale sfinţeniei, care constituie esenţa Teologiei Ortodoxe şi a Tradiţiei Ortodoxe.

Degeaba cauți duhovnic harismatic, dacă tu nu lupți pentru mântuirea ta

Nu uita că Iuda L-a avut drept învățător pe Însuși Hristos.

Cât de subtil ne poate înșela mândria

„Cine-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum trebuie El cunoscut, cel care știe cât de mult S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu, nu se va mân­dri, ci se va mândri cel ce nu știe asta.”

Pagini