Aspecte introductive

Între minunile săvârșite de către Mântuitorul Hristos, cea a înmulțirii pâinilor s-a bucurat, în decursul timpului, de destul de multă atenție. De aceea, orice încercare de a aduce ceva nou în înțelegerea ei e un fapt destul de dificil. Nici scopul textului de față nu este acela de a face acest lucru. În cadrul său vom încerca mai degrabă să punem corect accentele și să aducem în atenție câteva aspecte de actualitate. 

Mulțimea

Minunea e precedată de o serie de tămăduiri. Mila este cea care Îl determină pe Învățător să le săvârșească. Una care trebuie înțeleasă, fără doar și poate, ca o formă de manifestare a dragostei. Căci, în bonomia Sa, Domnul revarsă mereu prisos de bine peste cei suferinzi. 

Întrucât, lucrurile acestea deosebite se petrec departe de vreo așezare umană și seara începe se apropie cu repeziciune, ucenicii intră în panică. Vin la Hristos și Îi cer să dea drumul mulțimii. Spre a-și găsi de mâncare. Acesta dorește, însă, soluționarea problemei într-un alt mod. „N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce”, le răspunde. E ușor de imaginat că un astfel de răspuns le-a sporit îngrijorarea. Oamenii se scuză, arătând că dispun doar de cinci pâini și doi pești. A sătura un număr atât de mare de oameni necesită, cu siguranță, o cantitate mult mai mare de hrană. Presupune pregătire multă și bucătar priceput. Toate aceste lucruri Îi sunt aduse la cunoștință. Nu-L îngrijorează. Fiul lui Dumnezeu are soluție la această problemă. Cere să fie aduse alimentele la El. Poruncește mulțimilor să se așeze. Binecuvintează masa și împarte tuturor celor de față. Efectul e unul nesperat. La finalul evenimentului, cu toții sunt sătui. În plus, se colectează douăsprezece coșuri de firimituri. Mărturie a minunii. 

În loc de concluzii

Pericopa din această duminică vine să spună multe omului contemporan. Vorbește despre credință, adevărata hrană, mulțumire și prisosință. Așa cum a săturat mulțimile flămânde, Hristos e capabil să ne sature și pe fiecare dintre noi. Aidoma lor, suntem chemați să primim întâi hrana sufletească, atât de importantă, dătătoare de sens. Dacă vom înțelege ce relevanță are ea pentru viața noastră spirituală, vom descoperi cum putem atinge cote înalte de împlinire sufletească aparte. Și de-ndată ce vom înțelege că materialul nu trebuie, cu niciun chip, să se regăsească pe primul loc în lista priorităților, vom progresa în viața spirituală. Atunci când îl vom pune pe El în capul listei și vom avea încredere că nici un fel de obstacole pământești nu ne pot distruge atâta vreme cât ne încredem în puterea Lui, vom fi cu adevărat salvați. Interesant este și modul în care Mântuitorul săvârșește minunea. Întâi se roagă și mulțumește. Binecuvintează și împarte. Gândul Lui e unul care pune în valoare pe Tatăl și apoi pe ceilalți. Nu se plasează niciodată în prim plan. Dimpotrivă. S-ar părea că nici măcar nu se ia în considerare atunci când vine vorba de aspecte precum primirea hranei. Prin acest aspect, ca prin multe altele, ni se face exemplu. Atunci când vom reuși, aidoma Lui, să mulțumim din inimă lui Dumnezeu și să ne punem pe ultimul loc, El va fi cel care ne va urca pe poziția de onoare. Îndrăzniți!